Mesajul pentru Postul Mare: Papa invită la redescoperirea adevăratului post creştin: echivalentul bunurilor la care se renunţă să fie dat săracilor

(RV - 3 februarie 2009) Nu o „măsură terapeutică” pentru ameliorarea bunăstării fizice ci o practică ”ascetică importantă” care poate ajuta la mortificarea egoismului nostru şi la deschiderea inimii spre iubirea de Dumnezeu şi de aproapele, cea dintâi şi cea mai mare poruncă din noua Lege şi compendiul întregii Evanghelii”. Mesajul lui Benedict al XVI-lea pentru Postul Mare 2009 este un elogiu al postului şi o invitaţie către comunităţile creştine la a-l redescoperi, „mai ales în timpul liturgic al Postului Mare”.

Adevăratul post. „Am putea să ne întrebăm - scrie Papa - ce valoare şi ce sens are pentru noi creştinii a ne lipsi de ceva care în sine ar fi bun şi util pentru întreţinerea noastră. Scripturile Sacre şi toată tradiţia creştină învaţă că postul este de mare ajutor pentru a evita păcatul şi tot ceea ce duce la el. De aceea în istoria mântuirii revine de mai multe ori invitaţia la a posti”. În mesaj, Sfântul Părinte pune imediat în gardă creştinii de azi de a nu imita „atitudinea fariseilor, care observau cu scrupulozitate prescripţiile impuse de lege, dar inima lor era departe de Dumnezeu”. Adevăratul post - scrie Papa - se face „în secret”, are ca scop a mânca „adevărata mâncare”, care este a face voia Tatălui, iar prin post „credinciosul înţelege să se supună cu smerenie lui Dumnezeu încrezându-se în bunătatea şi îndurarea sa”.
În zilele noastre - relevă Benedict al XVI-lea - practica postului pare să fi pierdut puţin din importanţa sa şi să fi căpătat mai degrabă, într-o cultură marcată de căutarea bunăstării materiale, valoarea unei măsuri terapeutice pentru îngrijirea propriului corp. A posti ajută desigur la bunăstarea fizică, dar pentru credincioşi este în primul rând o ’terapie’ pentru îngrijirea a tot ceea ce împiedică îi împiedică să se conformeze voinţei lui Dumnezeu”.
 
Binefacerile postului. Papa se opreşte apoi asupra binefacerilor spirituale ale postului. Înainte de toate, „practica fidelă a postului contribuie la a da unitate persoanei, trup şi suflet, ajutând-o să evite păcatul şi să crească în intimitate cu Domnul”. „A se lipsi de mâncarea materială care hrăneşte trupul - adaugă Papa - înlesneşte o dispoziţie lăuntrică de a-l asculta pe Cristos”, singurul în măsură „să potolească foamea mai profundă pe care o simţim înlăuntrul nostru: foamea şi setea de Dumnezeu”.

Iubirea de aproapele. În afară de aceasta, postul ne ajută „să devenim conştienţi de situaţia în care trăiesc atâţia fraţi ai noştri” şi prin el „arătăm concret că aproapele nu ne este străin”. „Tocmai pentru a menţine vie această atitudine de primire şi de atenţie faţă de fraţi - scrie Benedict al XVI-lea - încurajez parohiile şi fiecare altă comunitate să intensifice în Postul Mare practica postului personal şi comunitar, cultivând de asemenea ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, rugăciunea şi pomana”. În primele comunităţi creştine - subliniază Papa - „credincioşii erau invitaţi să dea săracilor atât cât, datorită postului, fusese pus de o parte. Şi astăzi atare practică trebuie redescoperită şi încurajată”.

Invitaţie la sobrietate. „Din ceea ce am spus - încheie Papa - reiese cu mare claritate că postul reprezintă o practică ascetică importantă, o armă spirituală pentru a lupta împotriva oricărei eventuale alipiri dezordonate faţă de noi înşine. A se lipsi de bună voie de plăcerea mâncării şi a altor bunuri materiale, ajută ucenicul lui Cristos să controleze dorinţele naturii slăbite de vina originară, ale cărei efecte negative cuprind întreaga personalitate umană”. Papa aminteşte la acest punct un îndemn conţinut într-un străvechi imn liturgic în limba latină pentru Postul Mare: „Utamur ergo parcius, / verbis, cibis et potibus, / somno, ioci et arctius / perstemus in custodia - Să ne folosim în mod mai sobru de cuvinte, mâncăruri, băuturi, de somn şi jocuri, şi să stăm vigilenţi cu mai mare atenţie”.
„Postul Mare - este invitaţia finală - să fie valorizat în fiecare familie şi în fiecare comunitate creştină pentru a îndepărta tot ceea ce distrage spiritul şi pentru a intensifica ceea ce hrăneşte sufletul deschizându-l spre iubirea de Dumnezeu şi de aproapele. Mă gândesc în special la o mai mare stăruinţă în rugăciune, în lectio divina, în recursul la sacramentul Reconcilierii şi în participarea activă la Euharistie, mai ales la Sfânta Liturghie duminicală. Cu această dispoziţie interioară - îndemnă Pontiful - să intrăm în climatul de pocăinţă al Postului Mare. Să ne însoţească Fericita Fecioara Maria, Causa nostræ læetitiæ - Pricina bucuriei noastre , şi să ne sprijine în efortul de a ne elibera inima de sclavia păcatului pentru a o face să devină din ce în ce mai mult „chivot viu al lui Dumnezeu”.

Aici serviciul audio: