"Secretul mesianic", Ziua pentru Viaţă în Italia, Ziua Vieţii Consacrate: Benedict al XV-lea la întâlnirea "Angelus" (text)

(RV - 1 februarie 2009) Mii de persoane s-au reunit în Piaţa San Pietro în prima duminică din februarie pentru a se ruga împreună cu episcopul Romei tradiţionalul antifon „Angelus - Îngerul Domnului” şi a-i asculta cuvântul de învăţătură spirituală. Papa a vorbit despre „secretul mesianic” din Evanghelia lui Marcu arătând că diavolul voia să-l abată pe Isus de la mântuirea lumii prin suferinţa Crucii. Dezvoltând ideea mântuirii prin suferinţa Domnului, Benedict al XVI-lea s-a referit la Ziua pentru Viaţă celebrată duminică în Italia pentru care Conferinţa episcopală a publicat un Mesaj pe tema „Forţa vieţii în suferinţă”. După rugăciunea „Îngerul Domnului”, Sfântul Părinte a îndemnat credincioşii să mulţumească Domnului pentru darul vieţii consacrate şi a invitat consacraţii şi consacratele să participe luni seară, 2 februarie, la Liturghia din bazilica vaticană în sărbătoarea Prezentării Domnului, dedicată de papa Ioan Paul al II-lea „Zilei Vieţii Consacrate”.

În continuare, alocuţiunea Sfântului Părinte în versiunea noastră de lucru:

Dragi fraţi şi surori,
Anul acesta, în celebrările duminicale, liturgia ne propune atenţiei Evanghelia Sfântului Marcu, a cărei caracteristică singulară este aşa-zisul „secret mesianic”, adică faptul că Isus nu vrea ca pentru moment să se ştie, în afara grupului restrâns al ucenicilor, că El este Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Iată, deci, că în repetate rânduri avertizează fie apostolii, fie bolnavii pe care îi vindecă să nu dezvăluie nimănui identitatea sa. De exemplu, în fragmentul evanghelic al acestei duminici (Mc 1,21-28) povesteşte despre un om stăpânit de diavol, care dintr-o dată începe să strige: „Ce ai cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Eu ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu!” Atunci Isus l-a dojenit cu asprime: „Taci şi ieşi din omul acesta!”. Şi imediat, notează evanghelistul, duhul necurat, cu strigăte puternice, a ieşit din acel om. Isus nu numai izgoneşte diavolii din persoane, eliberându-le de cea mai rea sclavie, dar le interzice demonilor înşişi să-i dezvăluie identitatea. Şi insistă asupra acestui „secret” deoarece este în joc reuşita misiunii sale înseşi, de care depinde mântuirea noastră. Ştie, de fapt, că pentru a elibera omenirea de stăpânirea păcatului, El va trebui să fie jertfit pe cruce ca adevărat Miel pascal. Diavolul, din partea sa, caută să-l distragă în schimb pentru a-l abate spre logica umană a unui Mesia puternic şi plin de succes. Crucea lui Cristos va fi ruina sa şi din acest motiv Isus nu încetează să-i înveţe pe ucenicii săi că pentru a intra în slavă trebuie să sufere mult, să fie respins, condamnat şi răstignit (cf Lc 24,26), fiind suferinţa parte integrantă a misiunii sale.

Isus suferă şi moare pe cruce din iubire. În felul acesta, dacă ne gândim bine, a dat sens suferinţei noastre, un sens pe care mulţi bărbaţi şi femei din orice epocă l-au înţeles şi însuşit, simţind seninătate profundă şi în amărăciunea unor dure încercări fizice şi morale. Şi tocmai „forţa vieţii în suferinţă” este tema pe care episcopii italieni au ales-o pentru obişnuitul Mesaj cu ocazia actualei Zile pentru Viaţă. Mă alătur din inimă cuvintelor lor, în care se simte iubirea Păstorilor pentru lume, şi curajul de a vesti adevărul, curajul de a spune cu claritate, de pildă, că eutanasia este o falsă soluţie la drama suferinţei, o soluţie nedemnă de om. Adevăratul răspuns nu poate fi, de fapt, a da moartea, oricât de „dulce”, ci a mărturisi iubirea care ajută la a înfrunta durerea şi agonia în mod uman. Să fim siguri de aceasta: nici o lacrimă, nici a celui care suferă, nici a celui care îi stă aproape, nu se pierde înaintea lui Dumnezeu.

Fecioara Maria a păstrat în inima ei de mamă secretul Fiului său, a împărtăşit cu el ceasul dureros al pătimirii şi răstignirii, susţinută de speranţa învierii. Să-i încredinţăm ei persoanele care sunt în suferinţă şi pe cine se străduieşte în fiecare zi în susţinerea lor, slujind viaţa în orice fază a ei: părinţi, lucrători sanitari, preoţi, călugări, cercetători, voluntari, şi mulţi alţii. Pentru toţi să ne rugăm.

Dupa rugaciunea Angelus:

Mâine vom celebra sărbătoarea liturgică a Prezentării lui Isus la Templu. Patruzeci de zile după naşterea lui Isus, Maria şi Iosif l-au purtat la Ierusalim, urmând prescrierile Legii lui Moise. Fiecare prim născut, de fapt, potrivit Scripturilor, aparţinea Domnului, şi, de aceea, trebuia răscumpărat printr-un sacrificiu. În acest eveniment se manifestă consacrarea lui Isus lui Dumnezeu Tatăl şi, legată de aceasta, cea a Fecioarei Maria. De aceea, iubitul meu predecesor Ioan Paul al II-lea a voit ca această împrejurare, în care multe persoane depun sau reînnoiesc voturile lor, să devină Ziua Vieţii consacrate. Pentru aceasta, mâine după amiază, la terminarea Sfintei Liturghii prezidate de prefectul Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă consacrată şi Societăţile de viaţă apostolică, voi întâlni în bazilica Sfântul Petru consacraţii şi consacratele prezenţi la Roma. Vă invit pe toţi să mulţumim Domnului pentru darul preţios al acestor fraţi şi surori, şi să cerem de la El, prin mijlocirea Maicii Domnului, multe noi vocaţii, în felurimea carismelor de care este bogată Biserica.

Au urmat saluturile în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană.

Papa a salutat pelerinii de limbă italiană, în special Mişcarea pentru Viaţă, delegaţiile Facultăţilor de Medicină şi Chirurgie ale Universităţilor din Roma, şi pe toţi cei angajaţi în apărarea şi promovarea bunului fundamental al vieţii. Papa a spus că apreciază şi încurajează angajarea diecezei de Roma în acest domeniu, şi a prezentat urări cordial şi pentru „Săptămâna Familiei” care începe astăzi.