Benedict al XVI-lea către Bisericile Orientale Ortodoxe: într-o lume rănită de divizări
este urgent să se lucreze pentru unitatea creştinilor
(RV - 30 ianuarie 2009) Unitatea creştinilor este mai urgentă încă astăzi într-o
lume marcată de divizări şi conflicte: astfel, Benedict al XVI-lea la audienţa
acordată participanţilor la reuniunea Comisiei mixte internaţionale pentru Dialogul
Teologic dintre Biserica catolică şi străvechile Biserici Orientale Ortodoxe. Este
vorba despre un grup de şapte Biserici locale care s-au separat de Biserică în anul
451 neacceptând unele formulări ale Conciliului din Calcedonia. În discursul său,
Papa a reafirmat şi necesitatea de a răspândi seminţe de speranţă în Orientul Mijlociu. •
The world needs a visible sign…“Lumea are nevoie de un semn vizibil al misterului
unităţii.”: a subliniat Benedict al XVI-lea care a elogiat strădania Bisericilor Orientale
Ortodoxe în favoarea dialogului cu Biserica catolică. Un dialog, a relevat, necesar
pentru a depăşi divizările trecutului şi a întări „unitatea mărturisită de creştini
în faţa unor provocări enorme pe care astăzi credincioşii trebuie să le înfrunte”.
Şi a reamintit că este o datorie a credincioşilor a lucra pentru manifestarea comuniunii
Bisericii: • „We need only cast our minds to the Middle East…“Este
suficient a ne gândi la Orientul Mijlociu, de unde mulţi dintre voi provin - a constatat
Papa - pentru a vedea că avem nevoie urgentă de seminţe adevărate de speranţă într-o
lume rănită de tragedia divizărilor, a conflictelor şi imensei suferinţe umane”. Episcopul
Romei a definit apoi drept „un semnal de speranţă şi încurajare”, faptul că dialogul
dintre Biserica catolică şi Bisericile Orientale Ortodoxe a continuat de-a lungul
anilor, înregistrând paşi importanţi: •The Week of Prayer for Christian Unity…”Săptămâna
de rugăciune pentru Unitatea Creştinilor - a spus - s-a încheiat nu de mult cu o ceremonie
în bazilica dedicată marelui Apostol Paul”. Tocmai Paul, a subliniat Pontiful, „a
fost primul apărător şi teolog al unităţii Bisericii”. Eforturile sale, străduinţa
sa, a încheiat Pontiful, „proveneau dintr-o dorinţă profundă de a păstra „o comuniune
vizibilă şi reală între ucenicii Domnului”.