Papa către Tribunalul Rota Romana: atenţie la înmulţirea cazurilor de declarare a nulităţii căsătoriei sub pretextul imaturităţii psihice

(RV - 29 ianuarie 2009) Trebuie să se acorde atenţia cuvenită „multiplicării exagerate” a declaraţiilor de nulitate a căsătoriei „sub pretextul unei oarecare imaturităţi sau afecţiuni psihice a părţii contractante”: a solicitat Papa vorbind joi dimineaţă în Sala Clementină din Vatican cu ocazia inaugurării Anului judecătoresc al Tribunalului bisericesc Rota Romana. „Ceea ce este în joc - afirmă Benedict al XVI-lea - este însuşi adevărul privind căsătoria”.

Plecând de la alocuţiunile pronunţate în urmă cu peste 20 de ani de Ioan Paul al II-lea în legătură cu incapacitatea psihică în cauzele de nulitate matrimonială (5 februarie 1987 şi 25 ianuarie 1988), Benedict al XVI-lea s-a întrebat „în ce măsură aceste intervenţii au avut o receptare adecvată în tribunalele ecleziasatice”. „Este clar pentru toţi - a afirmat - datul de fapt al unei probleme care continuă să fie de mare actualitate”:
• „În unele cazuri se poate, din păcate, percepe încă vie exigenţa despre care vorbea veneratul meu predecesor: aceea de a feri comunitatea bisericească ’de scandalul de a vedea, în practică, distrusă valoarea căsătoriei creştine de înmulţirea exagerată şi aproape automată a declaraţiilor de nulitate, în cazul de faliment al căsătoriei, sub pretextul unei oarecare imaturităţi sau afecţiuni psihice a contractantului’ (Alocuţiunea către Rota Romană din 5 februarie 1987)”.

Benedict al XVI-lea atrage „atenţia operatorilor din domeniul dreptului asupra exigenţei de a trata cauzele matrimoniale cu profunzimea cuvenită, cerută de serviciul de adevăr şi de caritate care este specific Rotei Romane”. Pontiful a amintit câteva principii pentru a discerne validitatea căsătoriei fără a confunda între ele capacitatea şi dificultatea. „O adevărată incapacitate - a afirmat citându-l pe Ioan Paul al II-lea - ’poate fi luată ca ipoteză doar în prezenţa unei serioase forme de anomalie’ care - prezentă deja în timpul căsătoriei - ’trebuie să afecteze în mod substanţial capacitatea de a înţelege şi/sau de a voi’” şi în consecinţă facultatea de a alege liber starea de viaţă. Anomalie ce trebuie să provoace „nu doar o gravă dificultate, dar şi imposibilitatea de a face faţă sarcinilor inerente obligaţiilor esenţiale ale căsătoriei”. Potrivit Papei „e nevoie…de a redescoperi la modul pozitiv capacitatea pe care, în principiu, fiecare persoană umană o are de a se căsători în virtutea naturii înseşi de bărbat sau de femeie”:
• „Există riscul de a cădea într-un pesimism antropologic care, în lumina actualei situaţii culturale, consideră aproape imposibil a se căsători. Pe lângă faptul că atare situaţie nu este uniformă în diferitele regiuni ale lumii, nu trebuie să fie confundate cu adevărata incapacitate de consimţământ dificultăţile reale în care se află mulţi, în special tinerii, ajungând să considere că uniunea matrimonială este în mod normal de negândit şi de nepracticat. Din contra, reafirmarea capacităţii umane înnăscute pentru căsătorie este tocmai punctul de plecare pentru a ajuta cuplurile să descopere realitatea naturală a căsătoriei şi importanţa pe care o are în planul mântuirii”.

„Ceea ce, în fond, este în joc - reaminteşte Papa - este însuşi adevărul despre căsătorie” a cărei validitate „nu depinde de comportamentul succesiv al soţilor ci de capacitatea de a contracta o legătură matrimonială”.
• „Această capacitate nu se măsoară în raport cu un determinat grad de realizare existenţială sau afectivă a uniunii conjugale prin îndeplinirea obligaţiilor esenţiale, dar în raport cu voinţa eficace a fiecărui contractant, care face posibilă şi eficientă şi operativă atare realizare deja în momentul pactului de căsătorie”.

„În mod diferit -  a adăugat Pontiful - în optica reductivă care nu recunoaşte adevărul asupra căsătoriei, realizarea efectivă a unei adevărate comuniuni de viaţă şi de iubire, idealizată pe un plan de bunăstare pur umană, devine esenţial dependentă doar de factori accidentali, şi nu, în schimb, de exerciţiul libertăţii umane susţinute de har”.
 • „Evident, unele curente antropologice ’umaniste’, orientate spre auto-realizare şi auto-transcendenţă egocentrică, idealizează în aşa măsură persoana umană şi căsătoria încât sfârşesc prin a nega capacitatea psihică a numeroase persoane, întemeind-o pe elemente ce nu corespund cerinţelor esenţiale ale legământului conjugal”.

„Cauzele de nulitate pentru incapacitate psihică - conclude Papa - cer, în linie de principiu, ca judecătorul să se servească de ajutorul experţilor pentru a constata existenţa unei adevărate incapacităţi, care este întotdeauna o excepţie de la principiul natural al capacităţii necesare pentru a înţelege, decide şi realiza dăruirea de sine din care ia naştere legământul conjugal”.

Aici serviciul audio: