Importanţa rugăciunii în comun între creştini de diferite confesiuni: interviu cu preşedintele Federaţiei Bisericilor Evanghelice din Italia

(RV - 20 ianuarie 2009) Principala “armă” a creştinilor şi în domeniul dialogului ecumenic este rugăciunea. Iar Bisericile din toată lumea, mobilizate în aceste zile prin diferite iniţiative pentru cea de-a 101-a Săptămână de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, sunt o mărturie evidentă. Despre importanţa rugăciunii ca suflet al ecumenismului iată interviul cu preşedintele Federaţiei Bisericilor Evanghelice din Italia, Domenico Maselli, semnatar al mesajului dedicat Săptămânii de rugăciune împreună cu arhiepiscopul ortodox, Gennadios şi cu episcopul catolic Vincenzo Paglia, preşedinte al Comisiei pentru Ecumenism şi Dialog din cadrul Conferinţei episcopale italiene.
• „Într-un prim moment, s-a părut că vârfurile sunt cele care dau impuls mişcării ecumenice: în realitate, în momentul în care la vârf se înregistrează o uşoară stagnare, un pas înapoi, iată vine impulsul de la bază al creştinilor. După părerea mea, una din adevăratele rădăcini ale actualei mişcări ecumenice a fost mărturia dată de creştini, chiar împreună cu evreii, în lagărele naziste. Acolo, martiri catolici şi protestanţi au simţit că sunt una şi nu au putut decât să-l mărturisească pe acelaşi Domn, Isus Cristos. Aceasta este baza credinţei noastre şi a existenţei noastre comune”.

În mesajul care însoţeşte tema Săptămânii de rugăciune se citeşte că „şi astăzi lumea caută unitate, dar în această direcţie creştinii au o singură armă, cea a rugăciunii…"
• Aceasta este arma noastră. Am auzit recent pe unii spunând că noi suntem ca poporul lui Israel, şi în special ca Moise care, dorind să intre în Ţara promisă, a trebuit să se mulţumească văzând-o de departe, de pe Muntele Nebo. Iată, eu cred că suntem pe Muntele Nebo şi că în acest moment trebuie să înţelegem că lumea nu are alte speranţe decât valorile creştinismului şi întoarcerea Domnului. În acest moment de mare criză, nu putem decât să oferim cel puţin spiritul unităţii noastre creştine”.

Cardinalul Kasper a afirmat că diferenţele profunde existente în raport cu celelalte confesiuni creştine au fost identificate şi că deci se poate continua spre rezolvarea problemelor încă deschise. Împărtăşiţi această viziune?
• „Da, o împărtăşesc pe deplin. Cred că singurul lucru pe care nu trebuie să-l facem sunt acţiuni ce nu contează şi să ne minţim. Înainte de toate, pentru că minciuna vine de la cel viclean iar sinceritatea este caracteristica fiilor lui Dumnezeu. Dar această sinceritate trebuie să ne poarte cu adevărat la a ne îmbrăţişa şi la a putea, chiar când nu suntem de acord în privinţa tuturor chestiunilor, lucra împreună, a ne ruga împreună şi citi Biblia sacră împreună”.
 
Aici serviciul audio: