Cu Cristos, orice teamă dispare şi se deprinde respectarea creaţiei. Salut către familiile reunite în capitala Mexicului: papa Benedict al XVI-lea la audienţa generală de miercuri cu o cateheză paulină

(RV - 14 ianuarie 2009) Cristos este superior oricărei forme de putere ce ar putea „să-l umilească pe om” şi de aceea a fi parte a Trupului său, adică parte a Bisericii sale, înseamnă a fi ocrotiţi de orice adversitate. Cateheza inspirată din scrisorile Sfântului Paul, în Anul Paulin, din ciclul ţinut de Benedict al XVI-lea de mai multe luni, a adăugat un nou capitol la audienţa generală de miercuri dimineaţă. Papa a expus-o în Aula Paul al VI-lea, din Vatican, dedicând-o Scrisorilor Sfântului Paul către Coloseni şi către Efeseni şi terminând-o cu un salut adresat participanţilor la cea de-a VI-a Întâlnire Mondială a Familiilor, inaugurată miercuri, la Ciudad de Mexico.
Exegeza biblică le-a numit „Scrisorile gemene”, în aşa măsură încât mai mult de o treime din cuvintele scrise de Paul comunităţii din Colose se regăseşte într-un mod aproape identic în scrisoarea trimisă creştinilor din Efes. Sunt însă mai presus de toate scrisorile care dau substanţă câtorva concepte de bază ale învăţăturii bimilenare a Bisericii: Cristos „capul” Bisericii - în sensul de călăuză dar şi de forţă dătătoare de viaţă - însă şi Cristos Stăpânul cosmosului, al universului, şi Biserica mireasa lui Cristos. Benedict al XVI-lea a dezvoltat aceste noţiuni fundamentale ale învăţăturii pauline afirmând că ambele Scrisori…
• „…ne consemnează un mesaj deosebit de pozitiv şi fecund, acesta: Cristos nu are de ce să se teamă de vreun eventual concurent, deoarece este superior oricărei forme de putere care şi-ar aroga pretenţia de a-l umili pe om. Doar El singur ’ne-a iubit şi s-a dat pe sine pentru noi’. De aceea, dacă suntem uniţi cu Cristos, nu trebuie să ne temem de nici un duşman şi de nici o împotrivire; dar aceasta înseamnă, deci, că trebuie să ne ţine bine de El, fără să slăbim legătura (…) Mi se pare că acest lucru este important şi pentru noi care trebuie să învăţăm să facem faţă la toate temerile, întrucât El este deasupra oricărei stăpâniri, este adevăratul Stăpân al lumii”.
Ca urmă, ca „amprentă a lui Dumnezeu”, Cristos este şi Stăpânului cosmosului, a spus Papa, amintind iconografia bizantină care, deseori, îl reprezintă - în absidele Bisericilor - în haină de Pantokràtor, „stând sus, peste lumea întreagă”. O viziune, a observat Pontiful, „care este conceptibilă doar din partea Bisericii, din două motive:
• „Fie întrucât Biserica recunoaşte că, într-un anumit mod, Cristos este mai mare decât ea, dat fiind că stăpânirea sa se extinde chiar şi dincolo de hotarele sale, şi fie întrucât numai Biserica este calificată ca Trup al lui Cristos, nu cosmosul. Aceasta înseamnă că noi trebuie să considerăm în mod pozitiv realităţile pământeşti, deoarece Cristos le recapitulează în sine şi, în acelaşi timp, trebuie să trăim pe deplin identitatea noastră specifică eclezială, care este cea mai omogenă cu identitatea lui Cristos însuşi”.
Stăpânirea lui Cristos asupra Bisericii - „mireasa sa reală” - şi asupra cosmosului, a continuat papa Benedict al XVI-lea, este - în ultima analiză - semnul „planului divin de nepătruns asupra sorţii omului, popoarelor şi lumii”. Într-un simplu cuvânt - pe care Sfântul Paul îl foloseşte în mai multe rânduri - un „mister” asupra căruia Papa a invitat credincioşii să-şi deschidă mai degrabă ochii inimii decât ai minţii:
• „Prin acest limbaj, cele două Epistole ne spun că în Cristos se găseşte împlinirea acestui mister. Dacă suntem cu Cristos, chiar dacă din punct de vedere intelectual nu putem înţelege totul, ştim că suntem în centrul ’misterului’ şi pe calea adevărului (…) şi, recunoscând că multe lucruri sunt dincolo de capacităţile noastre raţionale, trebuie să ne lăsăm încrezători în voia contemplaţiei umile şi bucuroase nu numai cu mintea dar şi cu inima. Părinţii Bisericii, de altfel, ne spun că iubirea înţelege mai mult decât raţiunea singură”.
Deci, a încheiat Pontiful, într-o lume ca cea a noastră, adesea neo-păgână şi „plină de frică”, stăpânirea lui Cristos ne învaţă că nu avem nimic de ce să ne temem şi ne învaţă raportul corect cu Creaţia:
• „Dacă începem să înţelegem că universul, cosmosul, este amprenta lui Cristos, învăţăm raportul nostru corect cu cosmosul, cu toate problemele conservării cosmosului. Învăţăm să-l vedem cu raţiunea, dar cu o raţiune mânată de iubire, şi cu umilinţa şi respectul care permit să acţionăm în mod just”.
La terminarea audienţei generale şi la catehezele în sinteză, citite miercuri în şapte limbi, Benedict al XVI-lea a trimis un salut special participanţilor la cea de-a VI-a Întâlnire mondială a familiilor, care s-a deschis miercuri, în capitala Mexicului:
• „Fie ca acest important eveniment bisericesc să poată manifesta încă o dată frumuseţea şi valoarea familiei, suscitând în toţi noi energii în favoarea acestei celule fundamentale de neînlocuit a societăţii şi a Bisericii”.
În sintonie ideală cu cele afirmate cu referinţă la familiile care trăiesc Evanghelia, un moment de emoţie s-a avut atunci când Papa s-a apropiat pentru un salut adresat micului Pietro Schilirò, copilul din oraşul italian Monza, vindecat în mod miraculos prin mijlocirea Fericiţilor Ludovic şi Zelia Martin, tatăl şi mama Sfintei Tereza a Pruncului Isus, ridicaţi la cinstea altarelor la 19 octombrie anul trecut şi ale căror relicve sunt expuse zilele acestea în Bazilica San Pietro.
Primiţi şi binecuvântarea apostolică invocată de papa Benedict al XVI-lea la terminarea audienţei generale de miercuri 14 ianuarie, desfăşurată în aula Paul al VI-lea din Vatican, după intonarea în cor a rugăciunii Tatăl nostru în limba latină, binecuvântare ce ajunge cu darul ei spiritual la toţi ascultătorii noştri dispuşi să o primească în spirit de credinţă.
 
Aici serviciul audio: