"Dacă rămânem uniţi cu Isus, anul nou va fi bun şi fericit": Benedict al XVI-lea la
prima audienţă generală din 2009
RV 07 ian 2008.Benedict al XVI-lea a ţiunut miercuri audienţa
generală în aula Paul al VI-lea, prima din noul an, reluând firul catehezelor
sale despre Sfântul Paul. Salutând pelerinii prezenţi la audienţă, provenind din
întreaga lume, Sfântul Părinte s-a scuzat mai întâi pentru vocea puţin răguşită: •
"Dragi fraţi şi surori, din nefericire îmi lipseşte vocea, dar sper
să mă fac înţeles"...
Apoi, a reînnoit urările sale pentru
anul abia început: • "Să reînsufleţim în noi angajamentul de
a-i deschide lui Cristos mintea şi inima, ca să fim cu adevărat prietenii săi. Prezenţa
lui va face în aşa fel încât acest an, cu toate dificultăţile
lui inevitabile, să fie un drum plin de bucurie şi de pace. În realitate, numai dacă
vom rămâne uniţi cu Isus, noul an va fi bun şi fericit".
În
cadrul catehezei, Episcopul Romei a vorbit despre cultul spiritual în viziunea paulină:
este noul cult inaugurat de Cristos pe Cruce. "Vechiul cult al animalelor în templul
din Ierusalim pentru iertarea păcatelor, s-a încheiat". Un cult simbolic este înlocuit
de un cult adevărat: acum este Fiul lui Dumnezeu cel care ia asupra sa păcatele oamenilor.
• "În inima sa, masa tristă a răului săvârşit de umanitate
se topeşte şi se reînnoieşte viaţa".
Isus a prezis sfârşitul
templului vestind un alt fel de templu, "nefăcut de mâna omului": este templul trupului
său înviat. Această trecere – a explicat apoi Papa – poate lăsa loc la două greşeli
de înţelegere. Adevăratul cult, adevărata închinare este omul unit cu voinţa lui Dumnezeu,
dar există riscul de 'spiritualizare' a religiei, desprinsă de comunitatea celor care
cred. Pe de altă parte, adevăratul cult înseamnă a-l cinsti pe Dumnezeu în viaţa concretă,
dar nu este departe pericolul de a reduce credinţa la moralisme: 'omul ar face totul
de la sine prin efortul său moral'. Adevăratul cult spiritual – a explicat, de aceea,
Sfântul Părinte – este posibil numai dacă am devenit 'una în Cristos Isus': •
"În comuniunea cu Cristos, realizată în credinţă şi în sacramente, devenim,
în ciuda insuficienţelor noastre, o jertfă vie, se realizează cultul spiritual".
Trăind în Cristos, omul poate deveni ceea ce nu poate fi prin forţele
sale, şi anume, o jertfă vie, plăcută lui Dumnezeu. Un cult care nu poate fi moralist
căci "adevăratele jertfe sunt faptele de milostivire". • "Sfântul Augustin
a clarificat toate acestea în mod minunat în a zecea carte din opera
sa 'Cetatea lui Dumnezeu'. Citez doar două fraze: 'Aceasta este jertfa
creştinilor: mulţi şi un singur trup în Cristos'... 'Toată comunitatea –
civitas, în limbajul augustinian – toată comunitatea răscumpărată este
adusă lui Dumnezeu ca ofrandă prin Marele Preot care s-a dăruit pe sine însuşi".
Îndatorirea "sacerdotală" a Bisericii – a afirmat Sfântul Părinte – este,
prin urmare, aceea de a "vesti Evanghelia pentru a uni popoarele în singurul trup
al lui Cristos cel înviat", pentru ca lumea însăşi să devină "gloria lui Dumnezeu": •
"Dăruirea de sine a lui Cristos implică tendinţa de a-i atrage pe toţi
la comuniunea Trupului său, de a unifica lumea întreagă. Numai în comuniune
cu Cristos, Omul-exemplar, una cu Dumnezeu, lumea devine aşa cum noi
toţi o dorim: oglindă a iubirii divine. Dinamismul acesta este prezent în Euharistie:
acelaşi dinamism trebuie să inspire şi să formeze viaţa noastră".
Primiţi
şi Binecuvântarea Apostolică invocată de Benedict al XVI-lea la prima audienţă generală
din noul an, miercuri, în aula Paul al VI-lea, binecuvântare ce ajunge pe calea undelor
la toţi ascultătorii care o primesc în spirit de credinţă.