Alocuţiunea Papei la rugăciunea "Angelus" în solemnitatea Epifaniei: apeluri presante
pentrru dilaog şi pace în Ţara Sfântă şi Orientul Mijlociu şi pentru apărarea copilăriei,
adevărată bogăţie şi binecuvântare a lumii (text)
(RV - 6 ianuarie 2009) Mii de credincioşi, romani şi pelerini, împreună cu
participanţii la tradiţionalul cortegiu folcloric organizat de sărbătoarea Epifaniei,
au luat parte marţi în Piaţa San Pietro la rugăciunea "Angelus" după ce au ascultat
cuvântul de învăţătură al Papei şi apelurile presante pentru pace în Ţara Sfântă şi
în Orientul Mijlociu, dar şi pentru apărarea, tutelarea şi promovarea copilăriei,
adevărată bogăţie şi binecuvântare a lumii.
Iată, alocuţiunea şi
apelurile lui Benedict al XVI-lea în traducerea noastră de lucru:
Dragi
fraţi şi surori, Celebrăm astăzi solemnitatea Epifaniei, „Manifestarea” Domnului.
Evanghelia povesteşte cum Isus a venit în lume în mare umilinţă şi ascundere. Sfântul
Matei, totuşi, relatează episodul Magilor, care au ajuns din răsărit, călăuziţi de
o stea, pentru a aduce omagiu regelui nou-născut al iudeilor. De fiecare dată când
ascultăm această povestire, suntem impresionaţi de contrastul clar dintre atitudinea
magilor, pe de o parte, şi cea a lui Irod şi a iudeilor, pe de alta. Spune, de fapt,
Evanghelia că, auzind cuvintele magilor „regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul
împreună cu el” (Mt 2,3). O reacţie care poate avea diferite înţelesuri: Irod
este alarmat, deoarece vede în acela pe care magii îl caută un concurent pentru el
şi pentru fiii săi. Capii şi locuitorii Ierusalimului, în schimb, par mai degrabă
uimiţi, ca treziţi dintr-o anumită toropeală, şi având nevoie să reflecteze. Isaia,
în realitate, prevestise: „Un prunc s-a născut nouă, un fi ni s-a dat nouă; semnul
puterii este pe umerii lui. Numele lui este: ’Sfetnic minunat, Dumnezeu puternic,
Părinte veşnic, Principe al păcii” (Is 9,5).
Pentru
ce oare Ierusalimul s-a tulburat? Se pare că evanghelistul vrea aproape să anticipeze
ceea ce va fi apoi poziţia mai marilor preoţilor şi a sinedriului, dar şi în parte
a poporului, faţă de Isus în timpul vieţii sale publice. În mod cert, iese în evidenţă
faptul că cunoaşterea Scripturilor şi a profeţiilor mesianice nu îi face pe toţi să
se deschidă Lui şi cuvântului său. Vine în minte că, în preajma pătimirii, Isus a
plâns asupra Ierusalimului, pentru că nu a cunoscut timpul în care fusese vizitat
(cf Lc 19,44). Atingem aici unul din punctele cruciale ale teologiei istoriei:
drama iubirii fidele a lui Dumnezeu în persoana lui Isus, care „a venit la ai săi
şi ai săi nu l-au primit” (In 11,11). În lumina întregii Biblicii, această
atitudine de ostilitate, sau ambiguitate, sau superficialitate reprezintă pe cea a
fiecărui om şi a „lumii” - în sens spiritual - când se închide în faţa misterului
adevăratului Dumnezeu, care ne vine în întâmpinare în dezarmanta blândeţe a iubirii
sale. Isus, „regele iudeilor” (cf In 18,37), este Dumnezeul milostivirii şi
al fidelităţii. El vrea să domnească în iubire şi în adevăr şi ne cere să ne convertim,
să abandonăm faptele rele şi să parcurgem cu hotărâre calea binelui.
„Ierusalim”,
deci, în acest sens suntem noi toţi! Să ne ajute Fecioara Maria, care l-a primit cu
credinţă pe Isus, să nu ne închidem inima în faţa Evanghelie mântuirii. Să ne lăsăm
mai degrabă cuceriţi şi transformaţi de El, „Emanuel”, Dumnezeu venit între noi pentru
a ne dărui pacea sa şi iubirea sa.
După rugăciunea „Îngerul Domnului”
papa Benedict al XVI-lea a lansat un apel pentru pace în Orientul Mijlociu:
„Adresez
urările mele fierbinţi fraţilor şi surorilor aparţinând Bisericilor Orientale, care,
urmând calendarul iulian, vor celebra mâine Sfântul Crăciun. Amintirea naşterii Mântuitorului
să aprindă din ce în ce mai mult în inimile lor bucuria de a fi iubiţi de Dumnezeu.
Amintirea acestor fraţi ai noştri în credinţă mă conduce în mod spiritual în Ţara
Sfântă şi în Orientul Mijlociu. Continuu să urmăresc cu profundă îngrijorare violentele
ciocniri armate în act în Fâşia Gaza. În timp ce reafirm că ura şi refuzul dialogului
nu poartă decât la război, aş vrea astăzi să încurajez iniţiativele şi eforturile
tuturor acelora care, având la inimă pace, caută să-i ajute pe israelieni şi palestinieni
să accepte să se aşeze în jurul unei mase şi să vorbească. Dumnezeu să susţină angajarea
acestor curajoşi „constructori de pace”. Apel pentru apărarea
copilăriei:
Sărbătoarea Epifaniei, în multe ţări, este şi sărbătoarea
copiilor. Un gând special îndrept deci spre toţi copii, care sunt bogăţia şi binecuvântarea
lumii, şi mai ales spre atâţia cărora le este negată o copilărie senină. Doresc,
în special, să atrag atenţia asupra a zeci de copii şi adolescenţi care, în
aceste ultime luni, inclusiv perioada Crăciunului, în provincia orientală a
Republicii Democratice Congo, au fost sechestraţi
de bande armate, care au atacat satele şi cauzat şi numeroase victime şi răniţi.
Fac apel la autorii unor asemenea brutalităţi inumane, ca să redea copiii familiilor
lor şi viitorului lor de siguranţă şi creştere, la care au dreptul împreună cu acele
dragi populaţii. Manifest în acelaşi timp apropierea mea spirituală faţă de Bisericile
locale lovite şi ele în persoane şi în lucrări, în timp ce îndemn păstorii şi credincioşii
să fie tari şi neclintiţi în speranţă.
Episoadele de violenţă faţă de copii,
care din păcate se înregistrează şi în alte părţi ale pământului, apar şi mai reprobabile
considerând că în 2009 cade cea de-a 20-a aniversare a Convenţiei Drepturilor Copilului:
un angajament pe care comunitatea internaţională este chemată să-l reînnoiască în
apărarea, tutelarea şi promovarea copilăriei din întreaga lume. Domnul să-i ajute
pe toţi cei care - şi sunt nenumăraţi! - lucrează zilnic în serviciul noilor generaţii,
ajutându-le să fie protagoniste ale viitorului lor.
În afară de aceasta, Ziua
Copilăriei Misionare, care se celebrează în sărbătoarea de astăzi a Epifaniei
este ocazie prielnică pentru a pune în evidenţă cum copii şi adolescenţii pot desfăşura
un rol important în răspândirea Evangheliei şi în operele de solidaritate faţă de
cei de vârsta lor mai nevoiaşi. Domnul să-i răsplătească!
După saluturile particulare
în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă şi polonă, papa Benedict al XVI-lea
adresându-se pelerinilor de limbă italiană a menţionat prezenţa tinerilor mişcării
„Tra Noi”. Apoi a adresat un salut special participanţilor la cortegiul numit
"Viva la Befana" inspirat anul acesta din folclorul teritoriului şi oraşului
Assisi. „Befana”, a explicat Papa, derivă de la cuvântul „Epifanie”, de aceea urări
în această sărbătoare tuturor copiilor din Roma! Dar şi celor mari, ca să păstreze
spiritul copilăriei. Urări de bine tuturor!