Credinţa se naşte din întâlnirea cu Domnul, Scriptura singură nu este de ajuns; invitaţie
la rugăciune pentru dreptate şi pace în Fâşia Gaza - „războiul şi ura nu sunt soluţia
problemelor”. Papa, la rugăciunea "Angelus" (text)
(RV - 4 ianuarie 2009) „După cursa pentru
procurarea de cadouri, să medităm cu calm Naşterea lui Isus...Ioan,
ca martor ocular a scris Evanghelia pornind de sus, aşa cum se vede
în Prologul Evangheliei. Credinţa se naşte din întâlnirea
cu Domnul, Scriptura singură nu este de ajuns”.
Zeci de mii de pelerini s-au reunit duminică, prima din acesta an, în Piaţa Sfântul
Petru pentru ca să asculte cuvântul de învăţătură al succesorului apostolului Petru
şi să se roage împreună antifonul Angelus. După reflecţia
asupra Prologului adică începutul Evangheliei Sfântului Ioan care porneşte
de sus cu binecunoscuta afirmaţie „La început era Cuvântul….", papa Benedict, solidar
cu populaţiile victime, a invitat credincioşii la rugăciune pentru dreptate şi pace
în Făşia Gaza, în convingerea că „războiul şi ura nu sunt soluţia problemelor”. În
fine, în momentul saluturilor Papa a menţionat două iniţiative referitoare la educaţia
tinerilor şi formarea seminariştilor (RV / AL)
Iată textul alocuţiunii
şi saluturilor Papei în traducerea noastră de lucru:
Dragi
fraţi şi surori, liturgia repropune astăzi meditaţiei noastre aceeaşi Evanghelie proclamată
în ziua de Crăciun, adică Prologul Sfântului Ioan. După vacarmul din zilele trecute
cu fuga pentru procurarea de cadouri, Biserica ne invită din nou să contemplăm misterul
Naşterii lui Cristos, pentru a-i înţelege mai mult semnificaţia profundă şi importanţa
pentru viaţa noastră. Este vorba de un text admirabil, care oferă o sinteză vertiginoasă
a întregii credinţe creştine. Porneşte de sus: „La început era Cuvântul şi Cuvântul
era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu” (In 1,1); şi iată noutatea nemaiauzită
şi omeneşte de neconceput: „Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi” (In
1,14a). Nu este o figură retorică, dar o experienţă trăită! Cel care o relatează
este Ioan, martor ocular: „Noi am văzut slava lui, slava unicului-născut din Tatăl,
plin de har şi de adevăr” (In 1.14b). Nu este cuvântul doct al unui rabin sau
al unui învăţător al legii, ci mărturia pasionată a unui umil pescar care, atras de
tânăr de Isus din Nazaret, în cei trei ani de viaţă comună cu El şi cu ceilalţi apostoli
i-a experimentat iubirea - până la a se autodefini „ucenicul pe care Isus îl iubea”
- l-a văzut murind pe cruce şi arătându-se înviat, şi a primit apoi împreună cu ceilalţi
Duhul său. Din toată această experienţă, meditată în inima sa, Ioan a ajuns la o intimă
certitudine: Isus este Înţelepciunea lui Dumnezeu întrupată, este Cuvântul său veşnic
făcut om muritor.
Pentru un adevărat israelit, care cunoaşte sacrele Scripturi,
aceasta nu este un contrasens, dimpotrivă, este împlinirea întregii vechi alianţe:
în Isus Cristos ajunge la plinătate misterul unui Dumnezeu care vorbeşte oamenilor
ca unor prieteni, care se dezvăluie lui Moise în Lege, înţelepţilor şi profeţilor.
Cunoscându-l pe Isus, stând cu El, ascultând predica sa şi văzând semnele pe care
El le făcea, ucenicii au recunoscut că în El se realizau Scripturile. Cum va afirma
apoi un autor creştin: „Toată Scriptura divină constituie o singură carte şi această
carte unică este Cristos, vorbeşte despre Cristos şi îşi află împlinirea în Cristos”
(Hugo de la Sfântul Victor, De arca Noe, 2,8). Fiecare bărbat şi fiecare femeie
are nevoie să găsească un sens profund pentru propria existenţă. Iar pentru aceasta
nu sunt de ajuns cărţile, nici chiar Scripturile sacre. Pruncul de la Betleem ne dezvăluie
şi ne comunică adevăratul „chip” al lui Dumnezeu bun şi credincios, care ne iubeşte
şi nu ne abandonează nici chiar în moarte. „Pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut vreodată,
- încheie Prologul lui Ioan - dar unicul său Fiu, care este spre sânul Tatălui, el
l-a făcut cunoscut” (In 1,18).
Cea dintâi care şi-a
deschis inima şi a contemplat „Cuvântul care s-a făcut trup” a fost Maria, Mama lui
Isus. O umilă copilă din Galileea a devenit astfel „scaunul Înţelepciunii”! Asemenea
apostolului Ioan, fiecare dintre noi este invitat să „o primească la el” (in 19,27),
pentru a-l cunoaşte profund pe Isus şi experimenta iubirea credincioasă şi inepuizabilă.
Aceasta este urarea mea pentru fiecare dintre voi, dragi fraţi şi surori, la începutul
acestui nou an.
După recitarea rugăciunii „Angelus” papa Benedict
al XVI-lea alăturându-se patriarhilor şi Capilor de Biserici de la Ierusalim,
a invitat stăruitor credincioşii să se roage pentru dreptate şi pace în Făşia
Gaza şi ca Dumnezeu să inspire autorităţile responsabile din ambele fronturi,
israelian şi palestinian, spre a pune capăt situaţiei tragice actuale. „Patriarhii
şi Capii Bisericilor creştine de la Ierusalim astăzi, în toate Bisericile din Ţara
Sfântă, invită credincioşii să se roage pentru terminarea conflictului în Făşia Gaza
şi să implore dreptate şi pace pentru pământul lor. Mă alătur lor şi vă cer şi vouă
să faceţi la fel, amintind, aşa cum spun ei, „victimele, răniţii, toţi cei care au
inima frântă, cine trăieşte în stare de angoasă şi în teamă, ca Dumnezeu să-i binecuvânteze
cu mângâierea, răbdarea şi pacea care vin de la El”.
Ştirile dramatice care
sosesc din Gaza arată cât de mult refuzul dialogului poartă la situaţii care grevează
nespus de mult asupra populaţiilor încă o dată victime ale urii şi războiului.
Războiul
şi ura nu sunt soluţia problemelor. O confirmă şi istoria mai recentă. Să ne rugă,
deci, ca „Pruncul din iesle…să inspire autorităţile şi responsabilii ambelor fronturi,
israelian şi palestinian, la o acţiune imediată spre a pune capăt actualei tragice
situaţii”.
În continuare, papa Benedict a salutat două iniţiative
referitoare la educaţia tinerilor şi formarea seminariştilor:
„Sunt bucuros
să salut participanţii la Congresul internaţional asupra „Sistemului preventiv al
lui Don Bosco şi drepturi umane”, organizat de Salezieni. Este vorba despre o temă
foarte importantă, întrucât şi în domeniul drepturilor omului este hotărâtor aspectul
educativ. Urez, de aceea, o muncă rodnică şi asigur rugăciunea mea. În afară de aceasta,
primesc cu bucurie numeroşii seminarişti, veniţi din diferite ţări pentru o întâlnire
formativă a Mişcării Focolarelor. Dragi tineri, binecuvântez din inimă drumul vostru:
Fecioara Maria să vegheze întotdeauna asupra voastră”.
Au urmat saluturile
în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană, şi mulţumind
pentru soarele care, la ora întâlnirii, strălucea destul de puternic peste Piaţa San
Pietro, Papa a spus tuturor „Duminică plăcută”.
(Radio Vaticana, A.Lucaci,
Duminică 4 ianuarie, ora 13.20).