Numai o inimă care veghează, primeşte mesajul de bucurie al Naşterii Domnului: Benedict al XVI-lea la predica din Noapte de Crăciun; apelul Papei în favoarea copiilor maltrataţi şi pentru pace în Ţara Sfântă

RV 25 dec 2008. "Asupra fiecărui copil este reflexul Copilului de la Betleem": a afirmat Benedict al XVI-lea la predica Sfintei Liturghii din noaptea de Crăciun în bazilica vaticană. Central, în cuvintele sale, apelul în favoarea copiilor maltrataţi şi lipsiţi de apărare, precum şi pentru pace în Orientul Mijlociu.
• (cântarea "Tu scendi dalle stelle")

E o chestiune de priviri: a omului, care priveşte spre înalt, spre Dumnezeu, dar mai ales a lui Dumnezeu, care priveşte în jos şi se pleacă asupra creaturilor sale. A pornit de la această premisă, predica papei Benedict al XVI-lea, în bazilica Sfântul Petru plină de credincioşi asupra cărora se revărsa privirea blândă şi maternă a Sfintei Fecioare. Pentru prima dată, de fapt, sculptura de lemn reprezentând Fecioara pe tron şi Pruncul în braţe, a fost aşezată alături de altarul Confesiunii de credinţă în noaptea de Crăciun şi nu doar la solemnitatea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, la 1 ianuarie. Celor prezenţi, Papa le-a amintit "experienţa surprinzătoare" a "Celui căruia nimeni nu-i este egal, care stă în înalt", dar "priveşte în jos, se pleacă asupra omului":
• "Această privire în jos din partea lui Dumnezeu este mai mult decât o simplă privire de sus. Privirea lui Dumnezeu este o acţiune. Faptul că El mă vede şi priveşte la mine, mă transformă pe mine şi lumea din jurul meu. Iată cum continuă Psalmul: 'îl ridică pe cel sărman din ţărână...' Prin însăşi privirea sa în jos, El mă ridică, mă ia binevoitor de mână şi mă ajută să urc de jos spre înalt".

Şi în noaptea de la Betleem, a continuat Sfântul Părinte, aplecarea lui Dumnezeu "a căpătat un realism nemaiauzit", pentru că Dumnezeu s-a coborât în mod real pe pământ, a devenit un copil, punându-se în "condiţia de dependenţă totală caracteristică unui copil". Da, a adăugat Papa, chiar El, Creatorul "care toate le ţine în mâinile sale, de care depindem cu toţii, s-a făcut mic şi nevoiaş de iubire umană". "Nimic nu poate fi mai sublim, mai mare decât iubirea care în acest fel se pleacă, coboară, se face dependentă". Dar pentru a înţelege această iubire, a subliniat, e necesar a avea simţul prezenţei lui Dumnezeu şi al apropierii sale în viaţa de fiecare zi:
• "Unei inimi care veghează, i se poate adresa mesajul de mare bucurie: 'în această noapte s-a născut pentru voi un Mântuitor'. Numai o inimă vigilentă este capabilă să creadă în mesaj. Numai o inimă care veghează poate insufla curajul de a porni la drum pentru a-l găsi pe Dumnezeu în condiţiile unui copil într-un grajd. Să-l rugăm pe Domnul să ne ajute să devenim şi noi persoane care veghează".

Sfântul Părinte s-a referit la cântarea "Gloria", care ne aminteşte că "mărirea lui Dumnezeu este în înaltul cerului", dar "acum această înălţime a lui Dumnezeu se află într-un grajd" la Betleem, că "ceea ce era jos a devenit sublim" iar că mărirea lui Dumnezeu este mărirea umilinţei, a iubirii şi a păcii":
• "Unde este El, acolo este pace. El este acolo unde oamenii nu vor să facă în mod autonom din pământ un paradis, folosindu-se pentru acest scop de violenţă. El este cu persoanele care au o inimă vigilentă; cu cei smeriţi şi cu cei care corespund la înălţimea lui, la înălţimea umilinţei şi a iubirii. Acestor persoane, el le dăruieşte pacea sa, pentru ca prin intermediul lor pacea să intre în această lume".

Gândul lui Benedict al XVI-lea, s-a îndreptat apoi în Noaptea de Crăciun spre copii, la acei copii care cu ochii mari îl priveau din băncile bazilicii vaticane, sau care dormeau senini şi nevinovaţi în braţele părinţilor. Ei sunt cei mici care, cum ne spune Dumnezeu care s-a făcut copil, pot fi numai iubiţi:
• "Asupra fiecărui copil este reflexia Copilului de la Betleem. Orice copil cere iubirea noastră. Să ne gândim în această noapte în mod deosebit şi la acei copii cărora le este refuzată iubirea părinţilor; la copiii străzii care nu au darul unui cămin domestic; la copiii care sunt folosiţi brutal ca soldaţi sau transformaţi în instrumente de violenţă, în loc să poată fi purtători de reconciliere şi de pace; la copiii care prin industria pornografiei şi a tuturor celorlalte forme josnice de abuz, sunt răniţi în adâncul sufletului lor. Copilul de la Betleem este un nou apel care se adresează nouă, de a face tot posibilul pentru ca să se termine suferinţele acestor copii, de a face tot posibilul pentru ca lumina Copilului să atingă inimile oamenilor".

Gândindu-se întocmai la Copilul de la Betleem, inima Bisericii se îndreaptă spre Orientul Mijlociu:
• "Să ne gândim la acea Ţară în care Isus a trăit şi pe care El a iubit-o profund. Şi să ne rugăm pentru ca să se creeze pacea, să înceteze ura şi violenţa, să se trezească înţelegerea reciprocă, să se realizeze o deschidere a inimilor care să deshidă frontierele, să coboare pacea despre care au cântat îngerii în acea noapte".
De aici, invitaţia finală a Papei la convertirea inimilor pentru că "numai dacă se vor schimba oamenii, lumea se schimbă". Şi ca să se schimbe, a încheiat Benedict al XVI-lea, "oamenii au nevoie de lumina ce provine de la Dumnezeu, de acea lumină care în mod atât de neaşteptat a intrat în noaptea noastră".
• (secvenţe "Adeste fideles").

Aici, serviciul audio cu secvenţe muzicale: