Mesajul de Crăciun 2008, Urbi et Orbi, al papei Benedict al XVI-lea (text)

(RV - 25 decembrie 2008) “Apparuit gratia Dei Salvatoris nostri omnibus hominibus”, „Harul lui Dumnezeu s-a arătat ca mântuitor pentru toţi oamenii” (Tit 2,11).
Dragi fraţi şi surori, prin cuvintele apostolului Paul reînnoiesc anunţul de bucurie al Naşterii lui Cristos: da, astăzi „s-a arătat tuturor oamenilor harul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru”!

S-a arătat! Aceasta este ceea ce Biserica celebrează astăzi. Harul lui Dumnezeu, bogat în bunătate şi duioşie, nu mai este ascuns, dar „s-a arătat”, s-a manifestat în trup, şi-a arătat chipul. Unde? La Betleem. Când? Sub împăratul August, în primului recensământ, la care face aluzie şi evanghelistul Luca. Şi cine este revelatorul? Un nou-născut, Fiul Fecioarei Maria. În El s-a arătat harul lui Dumnezeu Mântuitor al nostru. De aceea acel Copil se numeşte Jehoshua, Isus, care înseamnă „Dumnezeu salvează”.

Harul lui Dumnezeu s-a arătat: iată de ce Crăciunul este sărbătoare de lumină. Nu o lumină totală, ca cea care învăluie orice lucru în plină zi, dar o licărire ce se aprinde în noapte şi se răspândeşte pornind de la un punct precis al universului: de la peştera din Betleem, unde divinul Prunc a „venit la lumină”. În realitate, este El lumina însăşi ce se propagă, cum bine înfăţişează atâtea picturi ale Naşterii. El este lumina, care arătându-se rupe bezna, risipeşte întunericul şi ne permite să înţelegem sensul şi valoarea existenţei noastre şi a istoriei. Orice iesle (de Crăciun) este o invitaţie simplă şi grăitoare să deschidem inima şi mintea în faţa misterului vieţii. Este o întâlnire cu Viaţa nemuritoare, care s-a făcut muritoare în mistica scenă a Crăciunului; o scenă pe care putem să o admirăm şi aici, în Piaţă, la fel ca în nenumărate biserici şi capele din lumea întreagă, şi în orice casă unde este adorat numele lui Isus.

Harul lui Dumnezeu s-a arătat tuturor oamenilor. Da, Isus, chipul lui Dumnezeu-care-salvează, nu s-a manifestat doar pentru puţini, pentru câţiva, ci pentru toţi. Este adevărat, în umila sărăcăcioasa locuinţă de la Betleem l-au întâlnit puţine persoane, dar El a venit pentru toţi: iudei şi păgâni, bogaţi şi săraci, vecini şi îndepărtaţi, credincioşi şi care nu cred…toţi. Harul supranatural, din voinţa lui Dumnezeu, e destinat fiecărei creaturi. Trebuie însă ca fiinţa umană să-l primească, să pronunţe „da-ul” său, asemenea Mariei, pentru ca inima să fie luminată de o rază a acelei lumini divine. La primirea Cuvântului întrupat, în acea noapte, au fost Maria şi Iosif care îl aşteptau cu iubire şi păstorii, care vegheau la turmele lor (cf Lc 2,1-20). O comunitate mică, deci, a alergat să se închine Pruncului Isus; o comunitate mică ce reprezintă Biserica şi toţi oamenii de bunăvoinţă. Şi astăzi cei care în viaţă Îl aşteaptă şi Îl caută, Îl întâlnesc pe Dumnezeu care din iubire s-a făcut fratele nostru; toţi cei care au inima îndreptată spre El doresc să cunoască chipul său şi să contribuie la venirea Împărăţiei sale. Isus însuşi o va spune în predica sa: sunt cei săraci cu duhul, cei mâhniţi, cei blânzi, cei care flămânzesc după dreptate, cei milostivi, cei curaţi cu inima, făcătorii de pace, cei progoniţi pentru dreptate (cf Mt 5,3-10). Aceştia recunosc în Isus chipul lui Dumnezeu şi se întorc, ca păstorii de la Betleem, reînnoiţi în inimă de bucuria iubirii sale.

Fraţi şi surori care mă ascultaţi, tuturor oamenilor le este destinat anunţul de speranţă care constituie inima mesajului de Crăciun. Pentru toţi s-a născut Isus şi, aşa cum la Betleem Maria l-a oferit păstorilor, în această zi Biserica îl prezintă întregii omeniri, pentru ca fiecare persoană şi fiecare situaţie umană să poată experimenta puterea harului mântuitor al lui Dumnezeu, care singur poate transforma răul în bine, care singur poate să schimbe inima omului şi să o facă o ’oază’ de pace.

Fie ca să poată experimenta puterea harului mântuitor al lui Dumnezeu numeroasele populaţii care trăiesc încă în întunericul şi în umbra morţii (cf Lc 1, 79). Lumina divină de la Betleem să se răspândească în Ţara Sfântă, unde orizontul pare să se facă din nou întunecat pentru israelieni şi palestinieni; să se răspândească în Liban, în Irak şi oriunde în Orientul Mijlociu. Să facă rodnice eforturile celor care nu se resemnează cu logica perversă a ciocnirii şi violenţei şi privilegiază în schimb calea dialogului şi negocierii, pentru a rezolva tensiunile interne ale fiecărei ţări individual şi să găsească soluţii juste şi durabile pentru conflictele care frământă regiunea. Spre această Lumină care transformă şi reînnoieşte năzuiesc locuitorii din Zimbabwe, în Africa, strânşi de prea mult timp în prinsoarea puternică a unei crize politice şi sociale care, din păcate, continuă să se agraveze, precum şi bărbaţii şi femeile din Republica Democratică Congo, în special din zbuciumata regiune Kivu, din Darfur, în Sudam şi din Somalia, ale căror interminabile suferinţe sunt consecinţa tragică a absenţei de stabilitate şi de pace. Această Lumină o aşteaptă mai ales copiii din acele ţări şi din toate ţările în dificultate, pentru ca să li se redea speranţă viitorului lor.

Acolo unde demnitatea şi drepturile persoanei umane sunt călcate în picioare; unde egoismele personale sau de grup prevalează asupra binelui comun; unde se riscă să se obişnuiască cu ura fratricidă şi cu exploatarea omului de către om; unde lupte interne divizează grupuri şi etnii şi lacerează convieţuirea; unde terorismul continuă să lovească; unde lipseşte necesarul pentru a supravieţuii; unde se priveşte cu îngrijorare la un viitor ce devine din ce în ce mai nesigur, chiar şi în naţiunile de bunăstare: acolo să strălucească Lumina Crăciunului şi să-i încurajeze pe toţi să împlinească propriul rol, în spirit de autentică solidaritate. Dacă fiecare se gândeşte doar la propriile interese, lumea nu poate decât să se ruineze.

Dragi fraţi şi surori, astăzi ’s-a arătat harul lui Dumnezeu Mântuitor’ (cf Tit 2,11), în lumea aceasta a noastră, cu potenţialitatea şi slăbiciunile ei, progresele şi crizele ei, cu speranţele şi neliniştile ei. Astăzi, străluceşte lumina lui Isus Cristos, Fiu al Celui Preaînalt şi fiu al Fecioarei Maria: „Dumnezeu din Dumnezeu, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire s-a coborât din cer”. Îl adorăm astăzi, în orice colţ al pământului, înfăşat în scutece şi aşezată într-o iesle săracă. Îl adorăm în tăcere în timp ce El, prunc încă ce nu grăieşte. pare să ne spună spre mângâierea noastră: Nu vă fie teamă, ’Eu sunt Dumnezeu, nu există altul’ (Is 45,22). Veniţi la mine, bărbaţi şi femei, popoare şi naţiuni, veniţi la mine, nu vă temeţi: am venit să va aduc iubirea Tatălui, să vă artă calea păcii.

Să mergem, deci, fraţilor! Să ne grăbim, la fel ca păstorii în noaptea de la Betleem. Dumnezeu a venit înaintea noastră şi ne-a arătat chipul său, bogat în har şi milostivire! Să nu fie zadarnică pentru noi venirea sa! Să-l căutăm pe Isus, să ne lăsăm atraşi de lumina sa care împrăştie din inima omului tristeţea şi frica; să ne apropiem cu încredere; cu umilinţă să ne prosternăm pentru a-l adora. Crăciun fericit tuturor!