Amplu ecou în opinia publică, după discursul papei Benedict al XVI-lea adresat luni Curiei Romane; analiza jurnalistului Sandro Magister (L'Espresso)

RV 23 dec 2008. Biserica nu poate şi nu trebuie să se limiteze doar la transmiterea mesajului de mântuire, ea trebuie să protejeze şi omul în faţa pericolului de a se autodistruge: este unul din pasajele forte în discursul papei Benedict al XVI-lea adresat luni Curiei Romane cu ocazia urărilor de Crăciun şi Noul An. Intervenţia articulată a Sfântului Părinte e încadrată de o amplă reflecţie despre prezenţa şi lucrarea Duhului Sfânt în viaţa Bisericii.

Pentru un comentariu despre cuvintele Papei, care au trezit un vast ecou în opinia publică, redacţia centrală a contactat pe jurnalistul italian Sandro Magister, care urmăreşte evenimentele vaticane pentru săptămânalul L'Espresso:
• "Papa s-a referit la două fapte din acest an: Ziua mondială a tineretului, la Sydney, şi adunarea generală a Sinodului Episcopilor despre Cuvântul lui Dumnezeu, şi le-a unificat printr-o reflecţie despre Duhul Sfânt. Puţin neaşteptată, probabil, dar foarte, foarte pertinentă, după cum a lăsat de înţeles. Duhul Sfânt prezentat mai întâi de toate ca Duh creator: în discursul său, Benedict al XVI-lea a oferit o viziune grandioasă, foarte pozitivă despre creaţie în ansamblul ei, despre om şi despre cosmos, formulând în acelaşi timp un fel de ecologie despre om care reprezintă unul din pasajele centrale din acest discurs".

S-a spus că acest discurs al Papei din apropierea Naşterii Domnului este pătruns de bucurie şi speranţă. Împărtăşiţi această viziune?
• "Fără îndoială, deşi bucuria este o constantă pentru acest pontificat. Mesajul general al Papei nu are niciodată culori sumbre, dimpotrivă, este o predicare luminoasă care îşi propune să aducă lumină acolo unde este întuneric. Din acest punct de vedere, discursul adresat Curiei Romane este exemplar pentru orientarea complexivă a pontificatului".

Referindu-se la Sinodul episcopilor despre Cuvântul lui Dumnezeu, Benedict al XVI-lea a afirmat că l-a trăit cu multă intensitate...
• "Benedict al XVI-lea a participat nu ca spectator şi ascultător, dar şi ca protagonist. A avut o intervenţie, pe la jumătatea lucrărilor, foarte scurtă dar extrem de clară în formularea ei. Intervenţia sa avea ecourile spiritului cu care a scris şi continuă să scrie, în partea a doua, această carte extraordinară care este "Isus din Nazaret": lectura Cuvântului lui Dumnezeu în aspectul uman al Cuvântului şi, în acelaşi timp, înţelegerea lui ca expresie a planului pe care Dumnezeu îl are faţă de toată omenirea".

Una din temele centrale în discursul adresat luni Curiei Romane a fost Ziua mondială a tineretului din Australia. Ce lectură a oferit Papa despre acest eveniment?
• "A oferit o interpretare a acestor Zile mondiale ale tineretului indirect sau implicit polemică în raport cu subevaluarea, aproape din snobism, prezentă în unele cercuri intelectuale catolice – Papa a vorbit explicit despre aceasta – care criticau aceste forme de agregare a tinerilor. Papa a subliniat aspectele care în realitate sunt cele care dau substanţă acestor Zile mondiale: impresionanta Via Crucis de la Sydney, a afirmat, a fost cu adevărat momentul emblematic al acelor zile. Nu am ezitări – afirmă Sandro Magister – în a spune că efectiv Calea Crucii a fost o mare şi modernă reprezentare. Dar mai mult, Papa a adăugat că pe lângă Via Crucis a avut loc marea liturgie şi Cuvântul la celebrarea liturgică devine faptă căci ceea ce nu stă în puterile noastre, pentru Dumnezeu este posibil".

Papa a afirmat că e nevoie şi de o „ecologie a omului”, care să respecte natura fiinţei umane aşa cum este creată de Dumnezeu - bărbat şi femeie - în raport cu dispreţul arătat de cei care ar vrea să impună ideea unui „gen” desprins de adevărul Creaţiei. Referinţa lui a fost la enciclica "Humanae Vitae" a papei Paul al VI-lea. Ce v-a impresionat în cuvintele sale?
• "Mărturisesc că referinţa la enciclica Humanae Vitae a venit în mod fulgerător şi surprinzător, la încheierea catehezei despre Duhul Sfânt, după ce a vorbit întocmai despre Duhul Creator. Şi e interesant de văzut modul în care Papa a ajuns la această reevaluare pozitivă a intenţiei de fond din enciclica Humanae Vitae. A ajuns aici printr-o "ecologie a omului" care să apere nu numai pădurile tropicale, animalele, plantele şi apele de tot ceea ce le poate dăuna, dar să apere omul însuşi în faţa pericolului de a se autodistruge; Papa a spus, întocmai, că omul trebuie să aibă capacitatea de a recunoaşte în creaţie acea ordine care nu poate fi tulburată şi că această ordine cuprinde omul ca bărbat şi femeie. Teoria aşa numitului 'gender', potrivit căreia sexualitatea este o creaţie personală şi culturală, este ceva care – spune Papa – distruge însăşi esenţa omului. Omul trebuie apărat în faţa acestei distrugeri şi Humanae Vitae, după cum spunea Papa, este o rechemare la importanţa acestei apărări pe care omul însuşi o cere".

Aici, serviciul audio: