Benedict al XVI-lea: ecologia propusă şi susţinută de Biserică include protecţia omului, bărbat şi femeie

(RV - 22 decembrie 2008) Benedict al XVI-lea a primit luni dimineaţă în Sala Clementină din Vatican membrii Curiei Romane pentru schimbul de urări cu ocazia sărbătorilor Naşterii Domnului şi Anului Nou.
Prezentăm în traducerea noastră de lucru, textul primului punct din partea dedicată reflecţiei despre Duhul Sfânt.

"Având prezentă mărturia Scripturii şi a Tradiţiei, se recunosc uşor patru dimensiuni ale reflecţiei despre Duhul Sfânt.
1. Este înainte de toate afirmaţia care ne iese înainte chiar de la începutul povestirii creaţiei: se vorbeşte despre Duhul creator care pluteşte peste ape, creează lumea şi continuă să o reînnoiască. Credinţa în Duhul creator este un conţinut esenţial al Crezului creştin. Datul că materia poartă în sine o structură matematică, este plină de duh, este fundamentul pe care se sprijină ştiinţele moderne ale naturii. Doar pentru motivul că materia este structurată în mod inteligent, spiritul nostru este în măsură să o interpreteze şi să o remodeleze în mod activ. Faptul că această structură inteligentă provine chiar de la Duhul creator care ne-a dat spiritul şi nouă, comportă deopotrivă o sarcină şi o responsabilitate. În credinţa cu privire la creaţie stă fundamentul ultim al responsabilităţii noastre faţă de pământ. El nu este doar proprietatea noastră pe care putem să o exploatăm potrivit intereselor şi dorinţelor noastre. Este mai degrabă dar al Creatorului care i-a stabilit ordinea intrinsecă şi prin aceasta ne-a dat semnalele de orientare de care să ţinem cont ca administratori ai creaţiei. Faptul că pământul, cosmosul, oglindesc Duhul creator, înseamnă de asemenea că structurile lor raţionale care, dincolo de ordinea matematică, în experiment devin aproape palpabile, poartă în sine şi o orientare etică. Duhul care le-a plăsmuit, este mai mult decât matematică - este Binele în persoană care, prin limbajul creaţiei, ne indică strada vieţii drepte.

Deoarece credinţa în Creator este o parte esenţială a Crezului creştin, Biserica nu poate şi nu trebuie să se mărginească la a transmite credincioşilor ei doar mesajul mântuirii. Ea are o responsabilitate faţă de creaţie şi trebuie să acţioneze ca această responsabilitate să conteze în public. Făcând aceasta trebuie să apere nu numai pământul, apa şi aerul ca daruri ale creaţiei aparţinând tuturor. Trebuie să protejeze şi omul împotriva distrugerii de sine. Este necesar să existe ceva ca o ecologie a omului, înţeleasă în sensul corect. Nu este o metafizică depăşită, dacă Biserica vorbeşte despre natura fiinţei umane ca bărbat şi femeie şi cere ca această ordine a creaţiei să fie respectată. Aici este vorba de fapt despre credinţa în Creator şi despre ascultarea limbajului creaţiei, a cărei dispreţuire ar fi o autodistrugere a omului şi prin aceasta o distrugere a înseşi operei lui Dumnezeu. Ceea ce adeseori este exprimat şi înţeles prin termenul „gender”, se rezolvă în definitiv în auto-emanciparea omului de creaţie şi de Creator. Omul vrea să se facă pe el însuşi şi să dispună singur întotdeauna şi exclusiv ceea ce îl priveşte. Dar în felul acesta trăieşte împotriva adevărului, trăieşte împotriva Duhului creator. Pădurile tropicale merită, da. protecţia noastră, dar nu o merită mai puţin omul ca făptură, în care este înscris un mesaj care nu înseamnă contrazicerea libertăţii noastre, ci condiţia ei. Mari teologi ai Scolasticii au calificat căsătoria, adică legătura pentru toată viaţa dintre bărbat şi femeie, ca sacrament al creaţiei, pe care Creatorul însuşi l-a instituit şi pe care Cristos - fără să modifice mesajul creaţiei - l-a primit apoi în istoria alianţei sale cu oamenii. Face parte din vestire că Biserica trebuie să dea mărturia în favoarea Duhului creator prezent în natură în ansamblul ei şi în mod special în natura omului, creat după chipul lui Dumnezeu. Plecând de la această perspectivă ar trebuie recitită Enciclica Humanae vitae: intenţia papei Paul al VI-lea era să apere iubirea împotriva sexualităţii ca şi consum, viitorul împotriva pretenţiei exclusive a prezentului şi natura omului împotriva manipulării sale."