2008-12-21 15:18:45

A atribui papei Ioan XXIII o rugăciune pentru evrei rămasă inedită, este neîntemeiat: pr. Federico Lombardi


RV 21 dec 2008. Este neîntemeiată, voinţa de a-i atribui papei Ioan al XXIII-lea o rugăciune pentru evrei, care ar fi fost scrisă cu puţin timp înainte de a muri: afirmă directorul general Radio Vatican, părintele iezuit Federico Lombardi, pe marginea unui articol publicat recent de cotidianul italian "La Repubblica" despre un text al papei care ar fi rămas inedit. Iată aici, nota pr. Lombardi:

• "Pagina culturală a ziarului La Repubblica a publicat sâmbătă un amplu articol despre o rugăciune pentru evrei a papei Ioan al XXIII-lea, scrisă la câteva clipe înainte de moarte. Am avut posibilitatea să vorbesc în această privinţă cu mons. Loris Capovilla: cine altul ar fi fost mai competent în materie decât secretarul însuşi al Papei? Am aflat cu surprindere că este neîntemeiată atribuirea acestui text "Papei cel bun" (cum a rămas în istorie Ioan al XXIII-lea – n.r.). Textul în cauză a apărut încă din ianuarie 1965 într-o publicaţie aparţinând "American Jewish Committee" şi în alte părţi, fiind preluat apoi şi în Italia în '66 de "Quest'Italia" şi în alte câteva publicaţii. Dar încă de atunci, atribuirea textului lui Ioan al XXIII-lea s-a dovedit lipsită de credibilitate pentru adevăraţii experţi în materie. Toată chestiunea a fost studiată cu atenţie şi rezolvată, într-un mod care se spera a fi definitiv, într-un articol publicat de "La Civiltà Cattolica" în iunie 1983 de părintele Giovanni Caprile în colaborare, cum altfel, cu mons. Capovilla.

Să fim bine înţeleşi: textul presupusei rugăciuni a Papei nu cuprinde nimic rău şi prezintă unele afinităţi de stil cu scrierile sale, ceea ce explică de ce diverse persoane au crezut că ar putea fi vorba de o rugăciune a Papei. Dar alte argumente de ordin intern, absenţa acesteia în scrierile lăsate de Papa şi lipsa totală a oricărei dovezi în favoarea acestei atribuiri, conduce în mod necesar la o concluzie negativă. Părintele Caprile aminteşte pe larg mărturiile de respect şi iubire ale papei Ioan al XXIII-lea faţă de poporul evreu în decursul vieţii sale şi pune în evidenţă meritele sale foarte mari în acest domeniu, dar ajunge la concluzia că pentru a le înţelege şi preţui cum se cuvine, adevărul istoric este mai mult decât suficient, fără a trebui să recurgem la ficţiuni pioase, oricât ar fi de verosimile. După 25 de ani, trebuie să ne însuşim încă o dată această concluzie".







All the contents on this site are copyrighted ©.