Crăciunul, un dar de speranţă al lui Dumnezeu pentru lume: cateheza lui Benedict al XVI-le, la audienţa generală de miercuri, ultima din 2008

(RV - 17 decembrie 2008) Crăciunul este sărbătoarea universală a bucuriei iar actuala criză economică mondială poate ajuta la a-l despuia de „incrustările consumiste şi materialiste” care adesea îl denaturează, şi la a-l redescoperi în autenticitatea sa: un dar de speranţă al lui Dumnezeu pentru lume. Este aspectul central al catehezei lui Benedict al XVI-lea ţinută la audienţa generală de miercuri, ultima din 2008 şi desfăşurată în aula Paul al VI-lea din Vatican în prezenţa a circa cinci mii de persoane. Papa a avut un gând special pentru copii săraci şi în dificultate oriunde în lume şi a încheiat invitând fiecare familie să cultive tradiţie pregătirii ieslei de Crăciun.

Dar să-l ascultăm pe Pontif:
• „Încep astăzi zilele Adventului care constituie pregătirea imediată la Naşterea Domnului: suntem în novena de Crăciun care în multe comunităţi creştine este celebrată prin servicii liturgice bogate în texte biblice, toate orientate să nutrească aşteptarea pentru naşterea Mântuitorului. Biserica întreagă - a observat Papa - îşi concentrează privirea credinţei asupra sărbătorii Naşterii lui Isus, de acum aproape, predispunându-se, ca în fiecare an, să se alăture cântării de bucurie a îngerilor, care în inima nopţii vor vesti păstorilor evenimentul extraordinar al naşterii Răscumpărătorului, invitându-i să se ducă la peştera din Betleem. Le este spus şi motivul: acolo stă culcat Emanuel, Creatorul devenit creatură, înfăşat în scutece şi aşezat într-o iesle (cf Lc 2,13-14).

Papa a explicat că datorită atmosferei care îl deosebeşte de alte evenimente, Crăciunul este o sărbătoare universală. Chiar şi cine nu profesează credinţa, de fapt, poate percepe în această anuală sărbătoare creştină ceva extraordinar şi transcendent, ceva intim ce vorbeşte inimii. Este sărbătoarea care cântă darul vieţii.

Şi aici o serie de consideraţii ale Papei: naşterea unui copil ar trebui să fie întotdeauna eveniment ce aduce bucurie; îmbrăţişarea unui nou-născut trezeşte în mod normal sentimente de atenţie şi de grijă, de comuniune şi de gingăşie. Crăciunul este întâlnirea cu un nou-născut care plânge într-o sărmană peşteră.
• „Contemplându-l în iesle cum să nu ne gândim la atâţi copii care şi astăzi vin la lumină într-o mare sărăcie, în multe regiuni ale lumii? Cum să nu ne gândim la nou-născuţii neprimiţi şi refuzaţi, la cei care nu reuşesc să supravieţuiască din lipsă de îngrijiri şi de atenţii? Cum să nu ne gândim şi la familiile care ar voi bucuria unui fiu şi nu-şi văd împlinită aşteptarea?”

Sub impulsul unui consumism hedonist, din păcate, Crăciunul riscă să-şi piardă semnificaţia spirituală pentru a se reduce la simplă ocazie comercială de cumpărături şi schimburi de daruri! Cu toate acestea, a continuat Papa:
•”Dificultăţile, nesiguranţele şi însăşi criza economică pe care în aceste luni o trăiesc foarte multe familii, şi care atinge întreaga umanitate, pot fi un stimul la a redescoperi căldura simplităţii, a prieteniei şi solidarităţii, valori specifice ale Crăciunului. Despuiat de incrustările consumiste şi materialiste, Crăciunul poate deveni astfel o ocazie pentru a primi, ca dar personal, mesajul de speranţă ce provine din misterul naşterii lui Cristos”.

O naştere, a afirmat Papa. care nu este cea a „unui mare personaj”. La Crăciun, a insistat, nu se comemorează în abstract misterul naşterii unui om, cu atât mai puţin se sărbătoreşte „începutul unui nou anotimp”. Din contra, bogăţia biblică a liturgiei Novenei de Crăciun, indică sensul Întrupării Cuvântului, a Fiului lui Dumnezeu. Papa a citat pasaje din Sfântul Leon c el Mare, din scrisorile Sfântului Paul şi din Prologul Evangheliei Sfântului Ioan care - a spus - explică esenţa Crăciunului:
• „La Crăciun amintim cele foarte concret şi important pentru oameni, ceva esenţial pentru credinţa creştină, un adevăr pe care Sfântul Ioan şi rezumă în aceste puţine cuvinte:’Cuvântul s-a făcut trup’.

Isus Prunc devine istorie, cum dovedeşte Sfântul Luca, şi face tangibil divinul în trupul unui nou-născut. Este o ’Persoană’, a subliniat Benedict al XVI-lea, „care se interesează de fiecare persoană în parte”:
• „Un Dumnezeu bun, care nu trebuie confundat cu vreo fiinţa oarecare superioară şi îndepărtată, la care nu ne este dat niciodată să ajungem, ci un Dumnezeu care s-a făcut aproapele nostru şi ne este foarte vecin, care are timp pentru fiecare dintre noi şi care a venit ca să rămână cu noi”.

În faţa a toate acestea - care unuia sau altuia, şi în fond tuturor, ar putea să pară „prea frumos pentru a fi adevărat”, până la punctul de a se întreba dacă e demn de Dumnezeu faptul de „a se face prunc” - Papa a invitat pe toţi să-şi „aplece” mintea, mărginirea inteligenţei umane în faţa măreţiei misterului. În Peştera din Betleem, a explicat:
• „Dumnezeu ni se arată nouă umil „prunc - care nu vorbeşte”, pentru a învinge mândria noastră. Poate ne-am fi dat bătuţi mai uşor în faţa puterii, în faţa iscusinţei; dar El nu vrea capitularea noastră; face mai degrabă apel la inima noastră şi la decizia noastră liberă de a accepta iubirea sa. S-a făcut mic pentru a ne elibera de acea pretenţie omenească de grandoare ce provine din trufie; s-a întrupat în mod liber pentru a ne face cu adevărat liberi, liberi de a-l iubi”.

În finalul catehezei, Papa a arătat că solemnitatea Crăciunului este oportunitatea deosebită pentru a medita asupra sensului şi valorii existenţei noastre. Apropierea acestei solemnităţi ne ajută să reflectăm, pe de o parte, asupra realităţii dramatice a istoriei în care oamenii, răniţi de păcat, sunt permanent în căutarea fericirii şi a unui sens care să satisfacă viaţa şi moartea; pe de altă parte, ne îndeamnă să medităm asupra bunătăţii îndurătoare a lui Dumnezeu, care a venit în întâmpinarea omului spre a-i comunica direct Adevărul care salvează, şi spre a-l face părtaş la prietenia şi viaţa sa.

• Secvenţe muzicale de Crăciun.
În momentul saluturilor finale, unul potrivit cu atmosfera Crăciunului Benedict al XVI-lea l-a adresat grupului „Cimpoierii lui Matese”, provenind din oraşul italian Boiano, regiunea Molise, care au interpretat câteva piese în Aula Paul al VI-lea. Un acompaniament sonor care a servit ca fundal pentru ultima recomandare a Pontifului, cea referitoare le ieslea naşterii Domnului în familii:
• „Urez ca un element atât de important, nu numai al credinţei noastre, dar şi al culturii şi artei creştine, să continue să facă parte din această mare Solemnitate: în fond este un mod simplu şi grăitor de a-l aminti pe Isus care, făcându-se om, a venit ’să locuiască în mijlocul nostru’. Papa a încheiat cu urarea „Crăciun fericit, tuturor!”

Primiţi şi binecuvântarea apostolică invocată de Papa la terminarea audienţei generale de miercuri, ultima din acesta an al Domnului 2008, binecuvântare ce ajunge pe calea undelor la toţi ascultătorii noştri.
 
Aici serviciul audio: