Benedict al XVI-lea în vizită la ambasada Italiei pe lângă Sfântul Scaun: Biserica cooperează cu Statul contribuind la binele comun al societăţii

(RV - 13 decembrie 2008) Pentru a patra oară în istorie, de când a devenit sediu, un Papă s-a dus în vizită la ambasada Italiei pe lângă Sfântul Scaun, situată în antica clădire Palazzo Borromeo pe Via Flaminia în Roma. Benedict al XVI-lea s-a aflat aici sâmbătă dimineaţă, ţinând două discursuri oficiale, unul pentru autorităţile diplomatice şi altul pentru personal ambasadei - subliniind importanţa colaborării dintre Stat şi Biserică, în distingerea totuşi a rolurilor şi atribuţiilor. În timpul vizitei, Papa s-a dus în capela abia restaurată din sediul ambasadei, unde a binecuvântat o placă comemorativă a evenimentului şi a admirat un străvechi crucifix atribuit lui Michelangelo Buonarroti.

Distingându-se de afacerile unui Stat, Biserica are sarcina să recheme viaţa socială şi politică la acele principii morale care promovează demnitatea personală şi binele comun. Un concept pe care vizita la ambasada italiană pe lângă Sfântul Scaun a permis lui Benedict al XVI-lea să-l repete încă o dată. O vizită scurta ca durată, dar înscrisă pe făgaşul unei istorii îndelungate şi cu însemnate conotaţii culturale şi artistice, pe lângă cele spirituale şi diplomatice, cum demonstrează prezentarea făcută Pontifului a unui splendid Crucifix de lemn din secolul al 15-lea târziu, atribuit, cum s-a spus, lui Michelangelo şi achiziţionat recent de Statul italian, pe care Papa l-a putut admira câtva timp graţie şi explicaţiilor ambasadorului italian pe lângă Sfântul Scaun, Antonio Zanardi Landi, şi de directorul Muzeelor Vaticane, prof. Antonio Paolucci.

În trecut trei papi trecuseră pragul Palatului Borromeo - cum a făcut Benedict al XVI-lea sâmbătă spre ora 11 - sediul ambasadei din 1929 dar prezent pe Via Flaminia de 450 de ani. Pius al XII-lea îl vizitase în 1951, Paul al VI-lea în 1964 şi Ioan Paul al II-lea în 1986. Benedict al XVI-lea a amintit aceasta la începutul discursului său, evocând şi cele mai recente întâlniri oficiale cu cele mai înalte autorităţi italiene, între care cea din 4 octombrie la palatul prezidenţial de pe colina Quirinale.

Toate evenimente, a subliniat Papa, care sunt semn „al raportului rodnic” ce există între Italia şi Sfântul Scaun:
• „Este vorba de o înţelegere cât se poate de importantă şi semnificativă în actuala situaţie mondială, în care persistenţa unor conflicte şi tensiuni între popoare face din ce în ce mai necesară o colaborarea dintre toţi aceia care împărtăşesc aceleaşi idealuri de dreptate, solidaritate şi pace”.

În acest scenariu alcătuit din legături şi repetate confruntări, Benedict al XVI-lea a făcut aluzie şi la apropiata lună februarie, când Sfântul Scaun şi Italia vor fi unite de comemorarea celei de-a 80-a aniversări a Pactelor din Lateran şi de a 25-a aniversare a semnării modificării Concordatului. Un raport constant şi străvechi, cum au confirmat în repetate rânduri, în numele guvernului italian, atât subsecretarul preşedinţiei Consiliului de Miniştri, Gianni Letta, cât şi, puţin după aceea, ministrul Afacerilor Externe, Franco Frattini.

Atare colaborare, a observat Papa, face să iasă în evidenţă „distincţia” şi autonomia” dintre Stat şi Biserică, definite ca un „mare progres al umanităţii” şi - pentru Biserica însăşi - „o condiţie fundamentală pentru însăşi libertatea sa” şi pentru „îndeplinirea misiunii sale universale de mântuire între toate popoarele”:
• „Totodată însă, Biserica simte ca sarcină a sa, urmând normele propriei doctrine sociale (…) de a retrezi în societate forţele morale şi spirituale, contribuind la deschiderea voinţelor spre exigenţele autentice ale binelui. De aceea, rechemând valoarea pe care o au pentru viaţa nu numai privată dar chiar, şi mai ales publică unele principii fundamentale etice, de fapt Biserica contribuie la garantarea şi promovarea demnităţii persoanei şi a binelui comun al societăţii, şi în acest sens se realizează dorita cooperare propriu-zisă dintre Stat şi Biserică”.

Înainte de discursurile oficiale, o scurtă execuţie muzicală din parte unui cvartet de coarde i-a fost oferită Papei care, la sosirea la sediul ambasadei, făcuse primul său popas în capela restaurată dedicată Sfântului Carol Borromeo care, care foarte tânăr cardinal şi deja secretar de Stat, a fost omagiat de către unchiul său, papa Pius al IV-lea, prin darul reşedinţei construite pe Via Flaminia. Tocmai figura Sfântului, care şi-a legat indisolubil opera sa pastorală de arhidieceza de Milano, a fost evocată de Benedict al XVI-lea în capela palatului. Din biografia sa, a afirmat Papa, „reiese cu claritate zelul cu care şi-a îndeplinit slujirea sa episcopală”. Devotament capabil şi de mare caritate care i-au meritat, mai ales în perioada anilor de ciumă care a lovit oraşul Milano, apelativul de „Îngerul ciumaţilor”:
• „Istoria umană şi spirituală a Sfântului Carol Borromeo arată cum harul divin poate transforma inima omului făcând-o capabilă de o iubire faţă de fraţi dusă până la jertfirea de sine”.

Puţin înainte de ora 12, Benedict al XVI-lea şi-a luat rămas bun de la ambasadă cu urarea sărbătorească adresată şefului Statului italian Giorgio Napolitano, şi - a adăugat - „întregului iubit popor al acestei dragi Peninsule”. Şi nu numai:
• „Urarea mea de pace îmbrăţişează apoi toate ţările pământului, car sunt sau nu reprezentate oficial pe lângă Sfântul Scaun. Este o urare de lumină şi de autentic progres uman, de prosperitate şi de concordie, toate realităţi la care putem aspira cu încrezătoare speranţă, deoarece sunt daruri pe care Isus le-a adus în lume născându-se la Betleem”.

Aici serviciul audio: