O sinteză a Mesajului lui Benedict al XVI-lea pentru Ziua Mondială a Păcii 2009
(RV - 11 decembrie 2008) Drama mizeriei care încalcă drepturile a sute de milioane
de persoane, favorizând sau agravând conflicte, „se impune conştiinţei umanităţii”.
Iar Papa invită la combaterea sărăciei în lume pentru a construi pacea. Însă este
necesar să se întreprindă un demers: acela de a schimba „stilurile de viaţă, modelele
de producţie şi de consum, structurile de putere consolidate care astăzi guvernează
societatea”. Nu este vorba de o operaţiune pur exterioară: e necesar de fapt „să se
abandoneze mentalitatea care consideră săracii…ca o povoară şi ca neaveniţi supărători
care pretind să consume ceea ce alţii produc”: trebuie „să se privească la cei săraci
în perspectiva conştientă de a fi toţi părtaşi la un unic plan divin, cel al vocaţiei
de a forma o singură familie”. De altfel, „lăcomia şi îngustimea orizonturilor” creează
acele „sisteme injuste” care „mai degrabă sau mai târziu prezintă contul tuturor.
Doar inepţia - afirmă Papa - poate… induce la construirea unei case aurite, dar împrejumuită
de pustiu şi degradare”.
Benedict al XVI-lea denunţă „o creştere a discrepanţei
dintre bogaţi şi săraci”, actuala criză alimentară „caracterizată nu atât de insuficienţa
de hrană, cât de dificultatea de acces la ea şi de fenomene speculative”, „scandalul
disproporţiei existente între problemele sărăciei şi măsurile” predispuse „pentru
a le înfrunta”, iar în faţa acestei „creşteri a cheltuielii militare” care „riscă
să accelereze cursa înarmărilor” provocând „sectoare izolate de subdezvoltare şi de
deznădejde”. Pe lângă aceasta, discrepanţa tehnologică, excluderea de la fluxurile
comerciale mondiale şi dinamicele preţurilor, fac să crească şi mai mult distanţele
dintre nord şi sud: ţările sărace, în special cele africane, suferă de „o dublă marginalizare”:
au veniturile cele mai scăzute iar preţurile la produsele agricole şi materiile lor
prime cresc mai puţin repede decât la produsele industriale ale ţărilor bogate. Papa
relevă apoi „repercusiunile negative ale unui sistem de schimburi financiare…bazate
pe o logică de termen foarte scurt” care nu ia în consideraţie binele comun şi este
periculos „pentru toţi, chiar şi pentru cine reuşeşte să beneficieze de el în fazele
de euforie financiară”. Există apoi preocuparea pentru bolile pandemice precum malaria,
tuberculoza şi SIDA: comunitatea internaţională face încă prea puţin pentru a le combate
şi uneori ţările lovite sunt obligate de „şantajele celui care condiţionează ajutoarele
economice de aplicarea unor politici contrare vieţii”.
În ceea ce priveşte
SIDA Papa invită la „adoptarea unor campanii care să educe în special tinerii la o
sexualitate corespunzătoare demnităţii persoane; iniţiative întreprinse în acest sens
- explică - au adus deja roade însemnate” făcându-i să se reducă răspândirea. Este
necesar apoi accesul la medicamente din partea celor mai săraci printr-o „aplicare
flexibilă a regulilor internaţionale ale proprietăţii intelectuale”.
Mesajul,
referindu-se la toţi cei care pun în relaţie sărăcia şi creşterea demografică, lansează
o critică puternică împotriva „campaniilor de reducere a naşterilor, conduse la nivel
internaţional, chiar şi cu metode care nu respectă nici demnitatea femeii nici dreptul
soţilor de a alege responsabil numărul fiilor şi adesea, lucru şi mai grav, nerespectuoase
nici faţă de dreptul la viaţă.
Exterminarea a milioane de copii nenăscuţi în
numele luptei împotriva sărăciei - scrie Pontiful - constituie în realitate eliminarea
celor mai sărace dintre fiinţele umane”. Benedict al XVI-lea oferă apoi un dat obiectiv:
faptul că în ultimii ani au ieşit din sărăcie ţări caracterizate „de o considerabilă
creştere demografică” prezentându-se „pe scena internaţională ca noi puteri economice”
realizând „o dezvoltare rapidă tocmai graţie numărului elevat al locuitorilor lor”.
În alte cuvinte - notează Papa - populaţia se confirmă ca o bogăţie şi nu ca un factor
de sărăcie”.
Documentul subliniază apoi un dat înfiorător: aproape jumătatea
ţărilor din toată lumea este constituită din copii. Şi invită la apărarea instituţiei
familiale întrucât atunci „când familia slăbeşte daunele cad în mod inevitabil asupra
copiilor”. La fel ca acolo unde „nu este tutelată demnitatea femeii şi a mamei, cei
care resimt efectele sunt în principal tot copiii”.
Ce trebuie făcut? Globalizarea
- afirmă Papa - trebuie să fie călăuzită de solidaritate, deoarece „singură este incapabilă
să construiască pacea şi în multe cazuri, din contra, creează sciziuni şi conflicte”.
Trebuie „luptat împotriva criminalităţii” şi „investit în formarea persoanelor” dezvoltând
„în mod integrat o cultură specifică a iniţiativei”. De fapt „politicile marcate puternic
de asistenţă - se precizează - sunt „la originea multor falimente în ajutorarea ţărilor
sărace”. Trebuie acordat de asemenea mai mult spaţii societăţii civile. Dar, în ultima
instanţă - încheie Benedict al XVI-lea - „lupta împotriva sărăciei are…nevoie de bărbaţi
şi femei care trăiesc în profunzime frăţietatea” văzând în cei săraci chipul lui Cristos.