Papa despre lumea universitară: să fie liberă de interese private şi economice pentru a răspândi liber cunoaşterea

(RV - 1 decembrie 2008) Pentru a fi fidelă vocaţiei, Universitatea trebuie să fie liberă în învăţământ şi liberă de condiţionări economice şi politice. A afirmat Benedict al XVI-lea primind luni dimineaţă în audienţă profesorii şi studenţii Universităţii de studii din oraşul italian Parma, conduşi de rectorul lor, prof. Gino Ferretti. Papa a vorbit şi despre reforma universitară care - a spus - nu poate fi atare dacă nu e bazată înainte de toate pe o „reformă” a conştiinţelor şi de aceea a avertizat tinerii împotriva riscurilor unui studiu prea individualist şi „virtual”, dacă este practicat în izolarea tehnologică mai degrabă decât în confruntarea colectivă de idei specifică universităţii.

Dar pe care planuri se situează diferitele responsabilităţi ale unui ateneu? S-a întrebat un Pontif fost ani îndelungaţi profesor universitar şi deci expert cunoscător al mecanismelor şi obiectivelor care fac să funcţioneze o instituţie de învăţământ superior. Analiza Papei a cuprins diferitele domenii ale microcosmosului universitar: de la caracteristicile învăţământului, la modalităţile de difuzare din partea profesorilor la cele de însuşire a cunoştinţelor din partea studenţilor.

În prezenţa a circa 1300 de persoane reunite în Aula Binecuvântărilor din Vatican pentru a celebra originile seculare ale ateneului din Parma - în reprezentanţa a 1100 de profesori şi a 30 de mii de studenţi - Papa a pus la baza reflecţiei sale ereditatea spirituală şi culturală a Sfântului Petru Damiani, care pe lângă faptul că a fost mai întâi student şi apoi profesor al acestei universităţi în primele decenii al anului 1000, este şi unul dintre „marii reformatori ai Bisercii”. „Un aspect fundamental pe care îl putem scoate din scrierile şi mai mult încă din mărturia personală a lui Petru Damiani - a observat Benedict al XVI-lea - este faptul că orice reformă autentică trebuie să fie înainte de toate spirituală şi morală, adică trebuie să plece de la conştiinţe”:
• „Adeseori astăzi, chiar şi în Italia, se vorbeşte despre reformă universitară. Mă gândesc că, păstrând proporţiile cuvenite, rămâne mereu valabilă această învăţătură: modificările structurale şi tehnice sunt efectiv eficiente dacă sunt însoţite de un serios examen de conştiinţă din partea responsabililor la toate nivelele, dar mai în general a fiecărui profesor, a fiecărui student, a fiecărui funcţionar tehnic şi administrativ (…) Dacă se vrea ca un mediu uman să se amelioreze în calitate şi eficienţă, e nevoie înainte de toate ca fiecare să înceapă cu a se reforma pe sine, corectând ceea ce poate să dăuneze binelui comun sau să-l împiedice într-un oarecare mod”.

În afară de aceasta, a insistat Papa, nu există reformă care să nu ţină cont şi de respectul libertăţii: de învăţământ, de cercetare, de eliberarea „de puteri economice şi politice”:
• „Aceasta nu înseamnă izolarea Universităţii de societate, poziţie autoreferenţială, nici cu atât mai puţin urmărire de interese privare profitând de resurse publice. În mod cert nu aceasta este libertatea creştină! Cu adevărat liberă, după Evanghelia şi tradiţia Bisericii, este acea persoană, acea comunitate sau acea instituţie care răspunde pe deplin proprie naturi şi propriului scop, iar vocaţia Universităţii este formarea ştiinţifică şi culturală a persoanei pentru dezvoltarea întregii comunităţi sociale şi civile”.

Apoi Benedict al XVI-lea a pus în gardă studenţii împotriva a ceea ce a definit „dublul risc” la care sunt expuse noile generaţii datorită enormei răspândiri a tehnologiilor informatice: reducerea „capacităţii de concentrare şi de aplicare asupra planului personal”, pe de o parte, şi izolarea „într-o realitate din ce în ce mai virtuală”, pe de alta:
• „Astfel dimensiunea socială se dispersează în mii de fragmente, în timp ce dimensiunea personală se repliază asupra ei şi tinde să se închidă unor relaţii constructive cu altul şi cu cel diferit de ea. Universitatea, în schimb, din natura ei trăieşte tocmai din echilibrul virtuos dintre momentul individual şi cel comunitar, între cercetarea şi reflecţia fiecăruia şi împărtăşirea şi confruntarea deschisă altora, într-un orizont tendenţial universal”.

Aici serviciul audio: