Papa la întâlnirea "Îngerul Domnului": rugăciune pentru victimele atacurilor de o
violenţă brutală şi absurdă în India şi în Nigeria. La începutul Adventului Papa subliniază
ritmul frenetic al vieţii de azi şi aminteşte că Dumnezeu ne dă timpul său
(RV - 30 noiembrie 2008) "Dumnezeu ne dăruieşte timpul său".Vreme schimbătoare duminică
la Roma, ultima zi din noiembrie şi potrivit calendarului roman sau latin început
de nou an bisericesc cu perioada Adventului, timp de pregătire la solemnitatea Crăciunului.
Câteva mii de credincioşi, romani şi pelerini, s-au reunit la amiază în piaţa bazilicii
vaticane pentru tradiţionala întâlnire cu episcopul Romei, succesorul lui Petru, doritori
să-i asculte cuvântul de învăţătură acum la începutul unui nou anotimp spiritual şi
să primească binecuvântarea apostolică invocată de Pontif. Dumnezeu are timp pentru
toţi care nu au timp pentru El: a spus Benedict al XVI-lea în alocuţiunea sa inspirată
de momentul liturgic al Adventului. „Dumnezeu ne dăruieşte timpul său”, primul dar
fundamental pe care fiecare trebuie să-l valorizeze căci fiecare va trebui să dea
cont de propria existenţă în ceasul pe care numai Dumnezeu îl cunoaşte. După recitarea
antifonului marian „Angelus”, Papa a invitat credincioşii la rugăciune pentru victimele
brutalelor atacuri teroriste de la Mumbai, în India şi pentru cele ale ciocnirilor
izbucnite sâmbătă la Jos, în Nigeria, precum şi pentru cei răniţi şi toţi care, în
orice alt mod, au fost loviţi. • „Diverse sunt cauzele şi circumstanţele acelor
tragice evenimente, dar comune trebuie să fie oroarea şi deplorarea pentru explozia
de violenţă atât de sălbatică şi absurdă. Să-i cerem Domnului să mişte inima celor
care îşi fac iluzia că aceasta este calea pentru a rezolva problemele locale sau internaţionale
şi să ne simţim toţi stimulaţi să dăm exemplu de blândeţe şi de iubire pentru a construi
o societate demnă de Dumnezeu şi de om.”
Şi acum să revenim la alocuţiunea
Pontifului: • „Începem astăzi, cu prima Duminică din Advent, un nou an liturgic.
Acest fapt ne invită să reflectăm asupra dimensiunii timpului, care exercită mereu
asupra noastră un mare farmec”. Având în vedere exemplul lui Isus şi tot ceea
ce iubea să facă El, Papa a plecat de la o constatare foarte concretă: • „…toţi
spunem că „nu avem timp”, întrucât ritmul vieţii cotidiene a devenit pentru toţi frenetic.” Şi
în această privinţă Biserica are o „veste bună” de purtat: Dumnezeu ne dăruieşte timpul
său. •” Noi avem mereu puţin timp; în special pentru Domnul nu ştim sau, uneori,
nu vrem să-l găsim. Ei bine, Dumnezeu are timp pentru noi! Acesta este primul lucru
pe care începutul unui an liturgic ne face să redescoperim cu stupoare mereu nouă.
Da: Dumnezeu ne dăruieşte timpul său, deoarece a intrat în istorie cu cuvântul său
şi cu lucrările sale de mântuire, pentru a o deschide spre etern, pentru a o face
să devină istorie de alianţă.”
În această perspectivă, a subliniat Papa - timpul
este deja în el însuşi un semn fundamental al iubirii lui Dumnezeu: • „…un dar
pe care omul, la fel ca orice alt lucru, este în măsură să-l valorizeze sau, din contra,
să-l irosească; să-l primească în semnificaţia sa, sau să-l neglijeze cu superficialitate
obtuză.”
Apoi Benedict al XVI-lea a amintit cei trei mari „pilaştri” ai timpului,
care scandează istoria mântuirii: la început creaţia, în centru întruparea şi la sfârşit
„parusia”, venirea finală care cuprinde şi judecata universală. Aceste trei momente
însă nu trebuie înţelese în simplă succesiune cronologică. De fapt, creaţia este la
originea a toate, dar este şi continuă şi se realizează de-a lungul întregului arc
al devenirii cosmice, până la sfârşitul timpurilor. La fel şi întruparea-răscumpărare,
dacă s-a petrecut într-un determinat moment istoric, perioada trecerii lui Isus pe
pământ, totuşi îşi extinde raza de acţiune la tot timpul precedent şi la tot cel care
urmează. Şi la rândul lor ultima venire şi judecata finală, care tocmai în Crucea
lui Cristos au avut o anticipare decisivă, îşi exercită influenţa asupra conduitei
oamenilor din orice epocă.
Timpul liturgic al Adventului celebrează venirea
lui Dumnezeu, în cele două momente ale sale: mai întâi ne invită să retrezim aşteptarea
întoarcerii glorioase a lui Cristos; apoi, apropiindu-se Crăciunul, ne cheamă să primim
Cuvântul făcut om pentru mântuirea noastră. Dar Domnul vine continuu în viaţa noastră.
Este cât se poate de oportun, prin urmare, apelul lui Isus, care în această duminică
ne este propus din nou cu tărie: • „Vegheaţi” (Mc 13,33.35.37). Este adresat ucenicilor,
dar şi „tuturor”, deoarece fiecare, în ceasul pe care numai Domnul îl cunoaşte, va
fi chemat să dea cont de propria existenţă.”
Acest lucru comportă o detaşare
justă de bunurile pământeşti, o căinţă sinceră de propriile greşeli, o caritate activă
faţă de aproapele şi mai ales o umilă şi încrezătoare abandonare în mâinile lui Dumnezeu,
Tatăl nostru duios şi milostiv. În încheierea alocuţiunii duminicale, ca de obicei,
un gând şi o invocaţie către Maica Domnului. „Icoana Adventului este Fecioara Maria,
Mama lui Isus. Să o invocăm ca să ne ajute să devenim o prelungire de umanitate pentru
Domnul care vine.
După rugăciunea „Angelus” şi înainte de saluturile particulare
în diferite limbi, papa Benedict al XVI-lea a adresat un salut Patriarhatului ecumenic
ortodox al Constantinopolului care îşi sărbătoreşte Patronul ceresc Sfântul Andrei
apostolul. „La 30 noiembrie cade sărbătoarea Apostolului Sfântul Andrei, fratele
lui Simon Petru. Amândoi au fost mai întâi ucenici ai lui Ioan Botezătorul şi, după
botezul lui Isus în Iordan, au devenit discipolii săi, recunoscând în El pe Mesia.
Sfântul Andrei este patron al Patriarhatului de Constantinopol, astfel că Biserica
Romei se simte legată de cea constantinopolitană printr-o relaţie de frăţietate specială.
De aceea, potrivit tradiţiei, în această fericită împrejurare o delgaţie a Sfântului
Scaun condusă de cardinalul Walter Kasper, preşedintele Consiliului Pontifical pentru
Promovarea Unităţii Creştinilor, s-a dus în vizită la Patriarhul Ecumenic Bartolomeu
I. Din toată inima adresez salutul meu şi urarea mea lui şi credincioşilor Patriarhatului,
invocând asupra tuturor belşugul binecuvântărilor cereşti.”
Iată şi binecuvântarea
apostolică invocată de papa Benedict al XVI-lea la întâlnirea duminicală cu credincioşii
pentru rugăciunea „Angelus - Îngerul Domnului”, binecuvântare ce ajunge pe această
cale şi nu doar la urechile ci şi în inimile ascultătorilor care o primesc în spirit
de credinţă. Aici serviciul audio: