Rezolvarea situaţiei emergente a milioane de imigraţi fără documente şi în consecinţă,
fără drepturi: subliniată de arhiepiscopul Marchetto
(RV - 24 noiembrie 2008) În faţa a peste 200 milioane de migranţi, evacuaţi şi
refugiaţi, Sfântul Scaun îndeamnă la instaurarea unei culturi a solidarităţii
care să respecte nevoile materiale şi spirituale şi, mai ales, demnitatea
umană a acestor persoane. Un îndemn, reiterat în timpul seminarului despre migraţii,
promovat la Liverpool în Marea Britanie de Consiliul Conferinţelor Episcopale ale
Europei, CCEE şi de Simpozionul Conferinţelor Episcopale din Africa şi Madagascar,
SECAM. Întâlnirea, încheiată duminica trecută şi la care din România a participat
PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi, a fost organizată în cadrul unei serii de întâlniri
menite „să promoveze colaborarea dintre Bisericile celor două Continente”. Este
vorba de o cooperare importantă, cum explică arhiepiscopul Agostino Marchetto, secretarul
Consiliului Pontifical pentru Pastorala Migranţilor şi Itineranţilor intervievat
de secţia engleză de la Radio Vatican. • „Este un dar faptul că s-a
început un dialog între aceste două Continente, şi în ceea ce priveşte Biserica. Este
un semn al colegialităţii episcopale, înţeleasă în sens larg, evident, asupra a două
puncte fundamentale: comuniune şi solidaritate. Acestea sunt desigur pâinea noastră
zilnică: Biserica-comuniune şi Biserica şi dimensiunea solidarităţii. Natural, faptul
că s-a decis să se abordeze această temă a mobilităţii umane este şi o mângâiere şi
încurajare pentru Consiliul Pontifical al Migranţilor, care suntem angajaţi profund
în acest domeniu”. Cum trebuie interpretat astăzi fenomenul mobilităţii
umane? • „Mobilitatea umană este unul din semnele timpurilor şi Biserica vrea
să aibă o pastorală specifică pentru aceste persoane în mişcare. Cred că aceasta
este marea intuiţie al lui Pius al XII-lea în documentul ’Exul familia’ care
reuneşte tot ceea ce s-a făcut deja în anii ’50 ai secolului trecut.”
O
mare situaţie emergentă este cea a persoanelor fără documente, şi, în consecinţă,
fără drepturi. Situaţie ce trebuie rezolvată… • „Da, ne gândim la apatrizi,
de pildă: sunt mai bine de cinci milioane în lume şi între ei numeroşi copii. Aceasta
înseamnă a nu avea, practic, nici un drept. Înseamnă, în fond, a nu putea merge la
şcoală. Înseamnă a nu avea asistenţă medicală pe lângă diferite alte consecinţe.”
Vorbind
ca secretar al Consiliului Pontifical al Pastoralei pentru Migranţi şi Itineranţi,
puteţi exercita o anumită influenţă, pe lângă iniţiativele pastorale,
şi asupra deciziilor politice ale Statelor individual? • „Cred că declaraţiile
mele în ultima vreme au urmărit în mod cert linii pastorale. Însă aveau implicit o
dorinţă - în chip modest - să influenţeze măsurile politice ale Statelor, de-a dreptul
ale Uniunii Europene. Cred deci să se demonstreze că preocuparea noastră este în mod
cert pastorală. Dar e bine încadrată în desfăşurarea cotidiană a vieţii acestor fraţi
şi surori aflaţi în deosebită necesitate.”
Într-o lume sfâşiată de profunde
suferinţe se mai poate avea încredere în viitor? • „Dacă noi creştinii nu avem
încredere şi speranţă, cine va putea avea încredere şi speranţă? Eu am încredere,
am speranţă deoarece cred că, cu toate răutăţile pe care noi oamenii le avem, există
şi această amprentă a lui Dumnezeu care este în sufletul fiecărui om în ciuda limitelor
şi, uneori, a viziunilor şi lipsei de viziune în ceea ce priveşte acest fenomen structural
al migraţiei. Unii nu trebuie să-şi facă iluzia că faptul ar putea fi un fenomen trecător.
Prin urmare şi noi trebuie să considerăm că această temă - nu spun ’problemă’ - va
fi cu noi: spun ’temă’ şi nu ’problemă’ deoarece deja Ioan Paul al II-lea, dar şi
Benedict al XVI-lea, a spus că nu trebuie să vedem migraţiile doar ca problemă,
ci şi ca un dar cu toate aspectele pozitive pe care acesta le poate purta, învingând,
bineînţeles, toate dificultăţile.”