Darul tăcerii în era telefonului mobil: editorialul pr. Federico Lombardi
RV 22 nov 2008. "Monahismul arată lumii esenţialul: a-l căuta
pe Cristos şi a nu pune nimic mai presus de iubirea sa" – afirma Benedict
al XVI-lea cu ocazia recentei Zile dedicate vieţii de clauzură. Papa a
spus că aceasta este o prezenţă indispensabilă în Biserică şi în lume
şi a implorat noi vocaţii pentru călugăriţele de viaţă claustrală,
îndemnând totodată la susţinerea acestor mănăstiri „în necesităţile lor
materiale”. Şi cu această ocazie, Sfântul Părinte a amintit credincioşilor să
facă experienţa tăcerii, ca să poată auzi vocea lui Dumnezeu. Cine nu se roagă, afirma
Papa, îşi pustieşte sufletul. Ascultăm, în acest sens, reflecţia părintelui iezuit
Federico Lombardi, directorul nostru general:
• "Există o dimensiune interioară
şi spirituală a vieţii care trebuie îngrijită şi alimentată, dacă nu, aceasta poate
deveni sterilă, pînă la uscare şi chiar moarte. Reflecţia, meditaţia, contemplaţia,
sunt la fel de necesare ca respiraţia. Spaţiile de tăcere, exterioară şi mai ales
interioară, îi sunt premisa şi condiţia indispensabilă. În era telefonului mobil şi
a internetului, probabil e mai greu decât înainte să păstrezi tăcerea şi să alimentezi
dimensiunea interioară a vieţii. E greu, chiar dacă deseori simţim o puternică nostalgie
după aceasta. Greu, dar necesar. Într-adevăr, pentru credincioşi, în această dimensiune
se dezvoltă rugăciunea, dialogul cu Dumnezeu, viaţa spiritului care este mai importantă
decât chiar viaţa fizică. Isus ne-a spus să ne temem nu atât de cei care pot ucide
trupul, cât mai ales de cei care pot să ducă la pierderea sufletului nostru.
Ceea
ce e valabil pentru fiecare persoană, este valabil pentru comunitatea Bisericii, e
valabil pentru umanitate. Dacă pentru fiecare dintre noi este fundamental să ştim
cum să păstrăm dialogul cu Dumnezeu în viaţa de fiecare zi, pentru Biserică este fundamental
să aibă în sine semnul şi realitatea vieţii dedicată contemplaţiei şi rugăciunii,
iar pentru umanitate e fundamental să ştie că există faruri de referinţă ale celor
înţelepţi şi maeştri ai sufletului. Dacă nu, îşi pierde sufletul. Şi acesta, este
astăzi un risc destul de grav, este o nenorocire fără remedii. Ziua anuală dedicată
în luna noiembrie vieţii de clauzură ne invită să ne angajăm cu toţii pentru ca un
asemenea risc să nu devină realitate".