A nu pune nimic altceva înaintea Iubirii lui Cristos: Benedict al XVI-lea despre comunităţile monastice de viaţă contemplativă

(RV - 20 noiembrie 2008) Mănăstirile sunt oaze spirituale care indică lumii ceea ce este esenţial: a-l căuta pe Cristos şi a nu pune nimic înaintea iubirii sale”. A afirmat joi dimineaţă Papa primind participanţii la plenara Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă consacrată şi Societăţile de Viaţă apostolică, care anul acesta celebrează o sută de ani de activitate.

Plenara departamentului a aprofundat anul acesta o temă „deosebit de dragă” Papei: monahismul. Pontiful a evidenţiat importanţa vieţii monastice în istorie, subliniind care este scopul ei:
• „A-l căuta pe Dumnezeu şi a-l căuta prin Isus Cristos care l-a revelat (cf In 1,18), a-l căuta fixând privirea asupra realităţilor invizibile care sunte veşnice (cf 2Cor 4,18), în aşteptarea manifestării glorioase a Mântuitorului (cf Tit 2,13)”.

Mănăstirile să devină astfel oaze spirituale care indică omenirii primatul absolut al lui Dumnezeu în adoraţia continuă a „prezenţei sale misterioase dar reale în lume” şi în comuniunea fraternă trăită după „porunca nouă a iubirii şi în slujirea reciprocă, pregătind astfel manifestarea finală a fiilor lui Dumnezeu”:
• „Când monahii trăiesc Evanghelia în mod radical, când cei c are sunt dedicaţi vieţii total contemplative cultivă în profunzime uniunea de logodnă cu Cristos…monahismul poate constitui pentru toate formele de viaţă călugărească şi de consacrare o aducere aminte a ceea ce este esenţial şi are primatul în fiecare viaţă născută prin botez: a-l căuta pe Cristos şi a nu pune nimic înaintea iubirii sale”.

„Calea arătată de Dumnezeu pentru această căutare şi pentru această iubire - a continuat Papa - este însuşi Cuvântul său, care în cărţile Sfintei Scripturi se oferă” din belşug reflecţiei oamenilor. Tocmai plecând de la ascultarea acestui Cuvânt în mănăstiri se înalţă silenţios o rugăciune ce devine mărturie pentru toţi cei care sunt primiţi în aceste locuri de pace dar care este pentru binele întregii umanităţi:
• „Să o invocăm pe Maria, Maica Domnului, ’femeia ascultării’, care nu a pus nimic altceva înaintea iubirii Fiului lui Dumnezeu născut de ea, pentru ca să ajute comunităţile de viaţă consacrată şi în special pe cele monastice şi să fie fidele vocaţiei şi misiunii lor. Fie ca mănăstirile să poată fi din ce în ce mai mult oaze de viaţă ascetică, unde se simte farmecul uniunii de nuntă cu Cristos şi unde alegerea Absolutului lui Dumnezeu este învăluită de un climat constant de tăcere şi de contemplaţie”.
 
Aici serviciul audio: