„Libanul să fie model de pace pentru întreg Orientul Mijlociu!”: îndemnul Pontifului exprimat în discursul către noul ambasador al Republicii Libaneze pe lângă Sfântul Scaun

(RV – 17 noiembrie 2008) Modelul libanez de cooperare interreligioasă şi interculturală să fie un laborator de pace pentru întreg Orientul Mijlociul. Acesta este îndemnul exprimat luni dimineaţă de Benedict al XVI-lea în cadrul discursului către noul ambasador al Republicii Libaneze, Georges Chakib El Khoury, primit în Vatican pentru prezentarea scrisorilor de acreditare. Papa a avut cuvinte de felicitări pentru recentele eforturi din partea instituţiilor în privinţa rezolvării crizei politice din această ţară, exortându-i pe catolicii libanezi să se implice în favoarea păcii şi a concordiei dintre diferitele componente ale naţiunii.

În bogăţia sa de diversităţi – a spus Benedict al XVI-lea – Libanul a demonstrat, în cursul istoriei, că numeroase confesiuni religioase „pot trăi împreună în fraternitate şi colaborare”. De aceea, a evidenţiat, Libanul ar trebui să fie „asemenea unui laborator pentru căutarea unor soluţii eficiente în vederea rezolvării conflictelor care agită regiunea Orientului Mijlociu de atât de mult timp”. Istoria sa milenară, poziţia pe care o ocupă în inima unui context regional complex, a subliniat, încredinţează Libanului „o misiune fundamentală pentru a contribui la pacea şi concordia” tuturor. Sfântul Părinte a pus de asemenea accentul pe valoarea experienţei libaneze „pentru colaborarea intercomunitară şi interculturală”, îndemnând comunitatea internaţională „să protejeze şi să valorizeze modelul libanez”, printr-o implicare concretă care să conducă la evitarea unor conflicte regionale sau internaţionale în acest teritoriu.

Papa a exprimat, de asemenea, felicitări pentru eforturile „curajoase” din ultimele luni, din partea întregii ţări şi a responsabililor acesteia, pentru reluarea unei vieţi politice şi instituţionale normale, prin „alegerea preşedintelui Republicii Libaneze, prin formarea unui guvern de unitate naţională şi contribuirea la realizarea unei autentice convieţuiri între diversele componente ale naţiunii”. Pe dea altă parte, a adăugat, „dialogul naţional”, în curs de câteva săptămâni, este o ocazie pentru „clarificarea provocărilor pe care ţara le are de înfruntat în prezent” şi pentru „găsirea compromisurilor necesare înfruntării lor”.

Speranţa, a spus Papa, este de a lăsa la o parte „interesele particulare” şi a însănătoşi rănile din trecut, „făcându-se eforturi pe calea dialogului şi a reconcilierii, pentru a permite ţării să continue pe calea stabilităţii”. În faţa tensiunilor prezente, Pontiful a încurajat Libanul să continue pe calea deschisă acum câteva luni de Acordul de la Doha pentru a construi împreună „instituţii libaneze”.
Orice componentă a poporului libanez trebuie să se simtă „cu adevărat acasă în Liban” a spus Papa şi trebuie să vadă că „preocupările şi aşteptările lor legitime sunt cu adevărat luate în consideraţie în contextul respectului reciproc al drepturilor celorlalţi”. Pentru atingerea acestui obiectiv, a adăugat pontiful, trebuie dezvoltată „o reală educaţie a conştiinţei păcii, reconcilierii şi dialogului, mai ales în favoarea noilor generaţii”.

Sfântul Scaun, a asigurat Papa, urmăreşte cu atenţie evoluţia situaţiei din Liban şi încurajează eforturile pentru găsirea de soluţii la problemele cu care se confruntă această ţară. „Deosebit de sensibil la profundele suferinţe ale populaţiei din Orientul Mijlociu – a reamintit Benedict al XVI-lea – Sfântul Scaun urmează cu hotărâre eforturile sale în favoarea păcii şi a reconcilierii Libanului şi a întregii regiuni aflate atât de mult la inima credincioşilor”. Aşadar, i-a îndemnat pe credincioşii libanezi, „în comuniune profundă cu păstorii lor” să fie „operatori convinşi ai unităţii şi fraternităţii”, în slujba păcii.

O pace durabilă, aspiraţie profundă a tuturor libanezilor, a evidenţiat Pontiful este posibilă în măsura în care există „o autentică voinţă de a trăi împreună pe acelaşi pământ şi de a considera justiţia, reconcilierea şi dialogul ca pe un cadru corespunzător pentru rezolvarea problemelor persoanelor” şi a diverselor grupuri. Si, de asemenea, a adăugat: „Pentru construirea unei societăţi care să asigure tuturor membrilor săi o existenţă demnă şi liberă, o cooperare tot mai profundă între toate componentele naţiunii trebuie dezvoltate „relaţii de încredere între persoane şi comunităţi”.

Aici serviciul audio: