Copiii bolnavi să fie obiect de respect, duioşie şi solidaritate: Benedict al XVI-lea primind participanţii la Conferinţa promovată de Consiliul pentru Pastorala sănătăţii

(RV - 15 noiembrie 2008) Faţă de orice copil lovit de boală, mai ales dacă e gravă, există datoria „de a oferi ce este mai bun din competenţă şi din umanitate”. Este imperativul indicat de Benedict al XVI-lea participanţilor la cea de-a 23-a Conferinţă internaţională organizată de Consiliul Pontifical pentru Pastorala Sănătăţii, primiţi în audienţă sâmbătă dimineaţă în Sala Clementină din Vatican. Cu micii bolnavi, a spus Papa, trebuie căutat justul echilibru între îngrijire fără încrâncenare terapeutică, comunicarea garantată cu familiile, solidaritatea asigurată când boala unui copil este fiica unuia dintre atâtea chipuri ale mizeriei.

”Maxima debetur puero reverentia" - "Copilului i se datorează cel mai mare respect” (Juvenal, Satira XIV, v. 479), această maximă a poetului latin Juvenal sintetizează în mod eficace responsabilitatea pe care un adult o are faţă de cine este mic, lipsit de apărare, nenăscut încă, în mod special dacă este lovit de vreo boală. Benedict al XVI-lea a citat acea antică maximă afirmând cu accente de mare delicateţe, că „Biserica nu-i uită pe aceşti fii ai săi mai mici”. Înaintea Papei, în Sala Clementină din Palatul Apostolic, se afla vastul auditoriu de experţi internaţionali, dintre care unii de renume mondial, care în aceste zile au purtat dezbateri în Vatican în jurul temei „Pastoralei în îngrijirea copiilor bolnavi”. În prezenţa lor, Pontiful a amintit că scenariul copiilor în dificultate, din păcate răspândit pe scară largă „în diferite regiuni ale pământului”, se sintetizează în drama unui număr, numărul celor 4 milioane de nou-născuţi care în fiecare an vin pe scena vieţii care pentru ei ajunge la 26 de zile. Progresele medicinii, a recunoscut totuşi Benedict al XVI-lea, au permis să se amelioreze condiţiile multor prunci bolnavi.

Cu toate acestea, a afirmat:
• „Cercetarea medicală se găseşte uneori în faţa unor alegeri dificile când este vorba, de exemplu, să se ajungă la un echilibru între insistenţă şi abandonare terapeutică pentru a asigura acele tratamente adecvate nevoilor reale ale micilor pacienţi, fără a ceda în faţa tentaţiei experimentalului. Nu este superfluu de amintit că în centrul fiecărei intervenţii medicale trebuie să existe întotdeauna urmărirea adevăratului bine al copilului, considerat în demnitatea sa de subiect umane cu drepturi depline”.

Încă înainte de naştere, deci, un copil care suferă din cauza unei maladii - care nu rareori comportă pentru el tratamente „deosebit de invazive” - trebuie să fie întotdeauna asistat „cu iubire” având grijă - a avertizat Papa - „de a-i asigura o comunicare constantă cu cei din familie”:
• „Aspectul sanitar şi cel uman nu trebuie disociate niciodată, şi orice structură de asistenţă şi sanitară, mai ales dacă animată de genuin spirit creştin, are datoria de a oferi ce e mai bun din competenţă şi din umanitate. Bolnavul, în chip special copilul, înţelege în mod deosebit limbajul duioşiei şi al iubirii, exprimat printr-u serviciu plin de grijă, răbdare şi generozitate, însufleţit în credincioşi de dorinţa de a manifesta însăşi predilecţia pe care Isus o nutrea pentru cei mici”.

Mulţumind participanţilor la conferinţă pentru contribuţia lor profesională. şi adăugând un atestat de mare stimă pentru acele structuri socio-sanitare catolice care poartă alinare copiilor bolnavi, ca de pildă Spitalul de Pediatrie „Bambin Gesù”, Benedict al XVI-lea a terminat cu un apel la a avea inima lărgită asupra oricărei suferinţe a celor mai mici, în special dacă e provocată de situaţii ambientale deosebit de defavorizate:
• „Mă gândesc mai presus de toate la micii orfani sau abandonaţi din cauza mizeriei şi destrămării familiale; mă gândesc la copiii victime nevinovate al maladiei SIDA sau războiului şi a numeroase conflicte armate în act în diferite părţi ale lumii; mă gândesc la copiii care mor din cauza mizeriei, a secetei şi foametei. Biserica nu uită aceşti fii ai săi mai mici şi dacă, pe de o parte, elogiază iniţiativele naţiunilor mai bogate pentru a ameliora condiţiile dezvoltării lor, pe de alte, simte puternic îndatorirea de a invita la acordarea unei atenţii majore acestor fraţi ai noştri, pentru ca mulţumită solidarităţii noastre comune să poată privi la viaţă cu încredere şi speranţă”.
 
Aici serviciul audio: