Un scandal, cearta dintre creştini, duminica trecută, în bazilica Sfântului Mormânt
de la Ierusalim: comentează părintele franciscan Pizzaballa
(RV - 10 noiembrie 2008) Rămâne încordată atmosfera la Ierusalim după tensiunile
dintre călugări armeni şi greco-ortodocşi degenerate duminica trecută, 9 noiembrie,
într-o penibilă ceartă în bazilica Sfântului Mormânt. Ciocnirea
a avut loc în timpul ceremoniei anuale a aflării Crucii lui Isus, purtată în procesiune
de monahii armeni blocaţi apoi, în faţa capelei Sfântului Mormânt de un monah ortodox.
Un climat ce e semnul unei dificile convieţuiri.
Contactat de redacţia
noastră centrală, părintele Pierbattista Pizzaballa, custodele franciscan
pentru Ţara Sfântă comentează: • „Noi, din păcate suntem, puţin obişnuiţi cu
aceste situaţii dar de fiecare dată creează un sens de perplexitate şi tulburare profundă
din cauza a ceea ce se întâmplă, care e anacronic, dar se întâmplă. Este adevărat
că la Ierusalim trecutul nu trece niciodată, însă există o limită în toate şi aceasta
a fost cu mult depăşită”.
Mulţi trăiesc ca un scandal ceea ce s-a petrecut
într-un loc sfânt care ar trebui să fie tocmai un loc de unitate… •
„Da, e un scandal, trebuie să clarificăm lucrurile spunându-le pe nume. Astăzi conflictele,
neînţelegerile, care sunt inevitabile în ambientul nostru, nu pot fi depăşite prin
violenţă, absolut nu. Ce credibilitate am avea, mai ales noi creştinii, când invităm
toate părţile mai ales israelieni şi palestinieni la un dialog şi apoi facem asemenea
lucruri? Acestea spuse, trebuie şi să înţelegem că aici culturile sunt foarte diferite
şi e adevărat că unitatea este o realitate la care aspirăm dar care din păcate încă
nu există”.
Cum se face că fiecare tulburare a statu-quo-ului este
atât de tensionată? • „Să spunem că, mai ales în ultimii doi
ani, între comunitatea greacă-ortodoxă şi armeană-ortodoxă, există un fel de neînţelegere
în toate dar că care este mai mult sentimentală şi viscerală decât rezonabilă şi raţională.
Astfel toate lucrurile chiar şi cele mai mici neînţelegeri sunt exagerate şi degenerează
mai ales când este vorba de aceşti tineri seminarişti puţin focoşi. Sunt de acum patru
sau cinci luni de când se întâmplă mereu ceva. Urez ca după acest ultim episod atât
de scandalos, să facem toţi un pas înapoi. Sarcina noastră este şi aceea de a ajuta
în acest sens”.
Cum este structurat şi împărţit Sfântul Mormânt? •
„Confesiunile principale sunt trei: sunt cea greacă-ortodoxă, cea catolică cu părinţii
franciscani şi cea armeană-catolică. Apoi sunt alte trei biserici: copţii, sirienii
şi etiopienii care însă au drepturi minore, să spunem astfel, cel puţin după terminologia
statu-quo-ului. Biserica este împărţită, este fracţionată dar în general în propriile
zone nu se întâmplă nimic. Problemele sunt în zonele comune precum capela Sfântului
Mormânt, Rotonda care sunt gestionate împreună, problemele apar şi când sunt slujbele
liturgice, fiind vorba de cine şi unde trebuie să facă ceva. Statu-quo-ul nu este
o lege scrisă dar un ansamblu de consuetudini care, cel puţin în ultima vreme, sunt
interpretate în mod diferit de cele două comunităţi”.
Care este rolul Custodiei
franciscane, şi cu referire la cele întâmplate duminica trecută? •”Noi,
mulţumim lui Dumnezeu, suntem în afara acestei dispute, avem şi noi neînţelegerile
noastre pe care însă le rezolvăm în mod diferit. Rolul nostru acum - fiind un al treilea
neajuns, să spunem al treilea element - este acela de a media în acest caz între unul
şi altul, a-i întâlni, a-i ajuta să rezolve neînţelegerea. Am în program o întâlnire
cu patriarhul grec-ortodox, apoi vom vedea ce putem face cu armenii. E clar că, după
aceste episoade, trebuie să continuăm; viaţa este mai tare decât orice, trebuie să
se reia viaţa pentru a trăi împreună”. Şi care sunt auspiciile? •
„Urarea mea este ca, cu un sănătos realism creştin, cum spun, certurile să se rezolve
vorbind împreună şi nu aruncându-ne cu candelabre şi sfeşnice unii în alţii”. Aici serviciul audio: