Alocuţiunea şi apelurile papei Benedict al XVI-lea duminică la rugăciunea "Angelus" (text)

(RV - 9 noiembrie 2008) Erau în jurul a 30 de mii de persoane, duminică la ora prânzului în Piaţa San Pietro pentru tradiţionala întâlnire cu succesorul lui Petru pentru recitarea împreună a rugăciunii mariane „Angelus Domini - Îngerul Domnului”. Vreme splendidă pentru pelerini şi turişti în această zi de toamnă, scăldată de soare când potrivit calendarului liturgic roman Duminica a XXXII-a din Timpul ordinar lasă locul solemnităţii „Dedicării Bazilicii Laterane”, catedrala Romei, numită, „mama şi capul tuturor bisericilor din oraşul Roma şi din lumea întreagă" cum spune inscripţia în limba latină de la intrare: „Omnium ecclesiarum Urbis et Orbis mater et caput”.

În alocuţiunea sa, Papa a vorbit despre semnificaţiea spirituală a edificiului de cult, a bisericii, iar după recitarea antifonului marian a amintit împlinirea a 70 de ani de la declanşarea în Germania a persecuţiei împotriva evreilor de către regimul nazist; a lansat un apel pentru restabilirea păcii în regiunea africană Nord Kivu din Repubblica Democratică Congo şi a menţionat Ziua Aducerii de Mulţumire celebrată duminică în Italia.

Iată alocuţiunea şi apelurile Papei în traducerea noastră de lucru:

Dragi fraţi şi surori,
Liturgia ne face să celebrăm astăzi Dedicarea Bazilicii Laterane, numită „mama şi capul tuturor Bisericilor din Roma şi din lume”. De fapt, această Bazilică a fost prima care s-a construit după edictul împăratului Constantin care, în anul 313, a acordat creştinilor libertatea de a-şi practica religia lor. Acelaşi împărat a dăruit papei Melchiade străvechea proprietate a familiei Lateranilor şi a făcut să se construiască Bazilica, Baptisterul şi Patriarhium, adică reşedinţa episcopului Romei. unde papii au locuit până în perioada transferării la Avignon (în Franţa).

Dedicarea bazilici a fost celebrată de papa Silvestru spre anul 324 şi templul a fost intitulat Preasfântului Mântuitor; doar după secolul IV au fost adăugate titlurile Sfinţilor Ioan Botezătorul şi Ioan Evanghelistul, de unde denumirea comună. Această sărbătoarea a interesat mai întâi numai oraşul Roma; apoi începând din 1565, s-a extins la toate Bisericile de rit roman. În felul acesta, cinstind edificiul sacru, se înţelege să se exprime iubire şi veneraţie pentru Biserica romană care, cum afirmă Sfântul Ignaţiu din Antiohia „stă în fruntea carităţii” întregii comuniuni catolice (Către Romani, 1, 1).

Cuvântul lui Dumnezeu în această solemnitate aminteşte un adevăr esenţial: templul de cărămizi este simbol al Bisericii vii, comunitatea creştină, pe care deja Apostolii Petru şi Paul, în scrisorile lor, o înţelegeau ca „edificiu spiritual”, construit de Dumnezeu cu „pietrele vii” care sunt creştinii, pe singura temelie care este Isus Cristos, comparat la rândul său cu „piatra unghiulară” (cf 1 Cor 3,9-11.16-17; 1 Pt 2,4-8; Ef 2,20-22). “ Fraţilor, voi sunteţi zidirea lui Dumnezeu”, scrie Sfântul Paul şi adaugă: “sfânt este templul lui Dumnezeu care sunteţi voi”(1 Cor 3,9c.17). Frumuseţea şi armonia bisericilor, destinate să de laudă lui Dumnezeu, ne invită şi pe noi fiinţe umane, limitate şi păcătoase, să ne convertim pentru a forma un „cosmos”, o construcţie bine ordonată, în strânsă comuniune cu Isus, care este adevăratul Sfânt al Sfinţilor. Aceasta se petrece în mod culminant în liturgia euharistică, în care „ecclesia, comunitatea celor botezaţi, se regăseşte unită pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu şi pentru a se hrăni cu Trupul şi Sângele lui Cristos. În jurul acestei duble mese, Biserica din pietre vii se edifică în adevăr şi în caritate şi este plăsmuită lăuntric de Duhul Sfânt transformându-se în ceea ce primeşte, conformându-se din ce în ce mai mult Domnului ei Isus Cristos. Ea însăşi, dacă trăieşte în unitate sinceră şi fraternă, devine astfel jertfă spirituală plăcută lui Dumnezeu.

Dragi prieteni, sărbătoarea de astăzi celebrează un mister mereu actual: şi anume, că Dumnezeu vrea să se edifice în lume un templu spiritual, o comunitate care să-l adore în duh şi adevăr (cf In 4,23-24). Dar această sărbătoare ne aminteşte şi importanţa edificiilor materiale, în care comunităţile se adună pentru a celebra laudele lui Dumnezeu. Fiecare comunitate are, de aceea, datoria de a păzi cu grijă propriile edificii sacre, care constituie un preţios patrimoniu religios şi istoric. Pentru aceasta, să invocăm mijlocirea Mariei Preasfinte, pentru ca să ne ajute să devenim, asemenea Ei, „casa lui Dumnezeu, templu viu al iubirii sale.

După recitarea antifonului marian „Angelus Domini”, Benedict al XVI-lea s-a referit la tragicul eveniment din Germania cunoscut sub numele „Noaptea de Cristal”, a lansat un apel pentru restabilirea păcii în regiunea Nord Kivu din Republica Democratică Congo şi a menţionat celebrarea Zliei Aducerii Mulţumire sărbătorită duminică în Italia la nivel naţional.

"Cade în această zi a 70-a aniversare a tristului eveniment verificat în noaptea dinte 9 şi 10 noiembrie 1938, când s-a dezlănţuit în Germania furia nazistă împotriva evreilor. Au fost atacate şi distruse magazine, birouri, locuinţe, sinagogi, au fost ucise numeroase persoane, marcând începutul persecuţiei sistematice şi violente a evreilor germani, care s-a încheiat în Shoah. Şi astăzi încă simt durere pentru ceea ce s-a întâmplat în acea tragică împrejurare, a cărei amintire trebuie să servească la a face astfel ca asemenea orori să nu se mai repete niciodată şi ca (oamenii) să se angajeze la toate nivelele, împotriva oricărei forme de antisemitism şi de discriminare, educând mai ales tinerele generaţii la respectul şi acceptarea reciprocă. În afară de aceasta, vă invit să vă rugaţi pentru victimele de atunci şi să vă uniţi cu mine în a manifesta profundă solidaritate lumii ebraice."

"Continuă să sosească ştiri neliniştitoare din regiunea Nord Kivu în Republica Democratică Congo. Sângeroase ciocniri armate şi atrocităţi sistematice au provocare şi provoacă încă numeroase victime între civilii nevinovaţi: distrugeri, jafuri şi violenţe de orice fel au constrâns alte zeci de mii de persoane să abandoneze şi acel puţin pe care îl aveau pentru a supravieţui. Se calculează că evacuaţii sunt actualmente peste un milion şi jumătate. Tuturor şi fiecăruia dintre ei doresc să le exprim apropierea mea specială în timp ce încurajez şi binecuvântez pe toţi cei care se străduiesc să aline suferinţele lor, între care menţionez în special operatorii pastorali ai acelei Biserici locale. Familiilor lipsite de cei dragi ai lor să le parvină condoleanţele mele şi asigurarea rugăciunii mele de ajutor spiritual. În fine, reînnoiesc apelul meu fervent ca toţi să colaboreze la restabilirea păcii în acel ţinut de prea mult timp martirizat, în respectul legalităţii şi mai presus de toate a demnităţii fiecărei persoane."

"Se celebrează astăzi în Italia Ziua Mulţumirii, care anul acesta are ca temă: „Am fost flămând şi mi-aţi dat de mâncare”. Unesc vocea mea cu cea a episcopilor italieni care, plecând de la cuvintele lui Isus, atrag atenţia asupra gravei şi complexei probleme a foamei, devenită si mai dramatică de creşterea preţurilor la unele alimente de bază. Biserica, în timp ce repropune principiu etic fundamentale al destinaţiei universale a bunurilor, îl pune în practică, după exemplul Domnului Isus, prin multiple iniţiative de împărţire cu alţii. Mă rog pentru lumea rurală, în special pentru micii cultivatori ai ţărilor în curs de dezvoltare. Încurajez şi binecuvântez pe cei care se angajează ca nimeni să nu ducă lipsă de o alimentaţie sănătoasă şi adecvată: cine ajută săracul îl ajută pe Cristos însuşi."

Au urmat saluturile în diferite limbi: franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană.
În franceză, papa Benedict a invitat la rugăciune, în aceste zile de comemorare a celei de-a 90-a aniversări a încheierii Primului Război Mondial, pentru pacea în lume şi pentru toţi cei care lucrează pentru dreptate şi frăţietate între oameni.
În germană, Sfântul Părinte s-a referit la împlinirea a 70 de ani de la declanşarea în Germania a persecuţiei sistematice împotriva evreilor.
În italiană, Pontiful a salutat în special participanţii la Reuniunea de studiu asupra Enciclicei „Spe salvi” despre speranţa creştină, precum şi pe toţi cei care au participat la cursul de formare asupra comunicaţiei sociale, organizat de Conferinţa episcopală italiană.