Benedict al XVI-lea despre papa Pius al XII-lea: un dar excepţional al Domnului pentru Biserica sa

(RV - 8 noiembrie 2008) Benedict al XVI-lea a evocat sâmbătă marele pontificat al lui Pius al XII primind participanţii la Reuniunea de studiu promovată de Universităţile Laterană şi Gregoriană pe tema eredităţii învăţăturii papei Pacelli, la 50 de ani de la moartea sa şi asupra înrâuririi sale asupra Conciliului Vatican II.
Papa a subliniat că „în ultimii ani, când s-a vorbit despre Pius al XII-lea, atenţia s-a concentrat în mod excesiv asupra unei problematici, tratată de cele mai multe ori mai degrabă în mod unilateral şi aceasta „lăsând la o parte orice altă consideraţie” - a precizat „a împiedecat o abordare adecvată referitoare la o figură de mare talie istorico-telogică” cum este cea a papei Pacelli. Benedict al XVI-lea a spus că magisteriul lui Pius al XII-lea se caracterizează „prin vasta şi benefica amploare,, precum şi prin excepţionala sa calitate”: peste 40 de Scrisori enciclice, nenumărate discursuri, documente, omilii şi radio-mesaje în care a înfruntat, în aproape 20 de ani de pontificat, cele mai variate teme. Dintre Enciclicele sale a citat în special „Mystici Corporis” despre natura Bisericii şi „Miranda prorsus” despre „marea importanţă a mijloacelor moderne de comunicare, care din ce în ce mai incisiv influenţau opinia publică”.
• „Tocmai de aceea Suveranul Pontif, care a valorizat în gradul cel mai înalt noua invenţie a Radioului, sublinia valoarea îndatoririi ziariştilor de a furniza informaţii veridice şi respectuoase faţă de normele morale”.

„Dar şi ştiinţelor şi extraordinarelor progrese înregistrate de ele, Pius al XII-lea le-a acordat atenţia sa. Deşi admirând cuceririle obţinute în diferite domenii” nu a omis „să pună în gardă de riscurile pe care o cercetare neatentă la valorile morale putea să le comporte”:
• „Este de ajuns un singur exemplu: a rămas renumit discursul pronunţat de el asupra reuşitei sciziunii atomilor; cu extraordinară clarviziune, însă, Papa avertiza în legătură cu necesitatea de a împiedica cu orice preţ ca aceste geniale progrese ştiinţifice să fie folosite pentru construirea de arme letale care ar fi putut provoca catastrofe uriaşe şi chiar distrugerea totală a umanităţii”.

Celebre apoi sunt intervenţiile sociale ale lui Pius al XII-lea asupra necesităţii de a construi societăţi întemeiate pe dreptate pentru a avea o lume pacificată. Benedict al XVI-lea aminteşte apoi dogma Ridicării Prea Sfintei Fecioare Maria cu trupul şi sufletul la cer prin care papa Pacelli „înţelegea să sublinieze dimensiunea escatologică a existenţei noastre şi să exalte deopotrivă demnitatea femeii”. Pius al XII-lea „scria cu cea mai mare grijă orice discurs, cântărind orice frază şi fiecare cuvânt înainte de a-l pronunţa în public” şi „era contrar improvizaţiilor”. Acesta era caracterul său:
• „Din fire şi temperament Pius al XII-lea era un om măsurat şi realist, străin de formele de optimism facil, dar era deopotrivă imun de pericolul acelui pesimism care nu se cuvine unui credincios. Avea oroare de polemicile sterile ţi era profund neîncrezător faţă de fanatism şi sentimentalism”.

Era un om „de o inteligenţă ieşită din comun” cu „o memorie de fier, o familiaritate specială cu limbile străine şi o sensibilitate considerabilă”. Fin diplomat, eminent jurist şi foarte bun teolog. Dar mai ales avea „voinţa fermă de a se dărui lui Dumnezeu fără cruţare şi fără să ţină cont de sănătatea sa şubredă”:
• „Totul se năştea din iubirea pentru Domnul său Isus Cristos şi din iubirea faţă de Biserică şi umanitate. De fapt el era înainte de toate preotul în constantă şi intimă uniune cu Dumnezeu, preotul care găsea forţa pentru uriaşa sa muncă în îndelungate popasuri de rugăciune în faţa Preasfântului Sacrament, în convorbire silenţioasă cu Creatorul şi Răscumpărătorul său. De acolo îşi trăgea originea şi elanul magisteriul său, ca de altfel orice altă activitate a sa”.

„S-au scurs de acum 50 de ani de la moartea sa - a afirmat Benedict al XVI-lea - dar magisteriul său fecund şi multilateral rămâne pentru creştinii de azi de o valoare inestimabilă”:
•”Desigur Biserica, Trup Mistic al lui Cristos, este un organism viu şi vital, nu blocat asupra a ceea ce era acum 50 de ani. Dar dezvoltarea are loc în coerenţă. De aceea ereditatea învăţăturii lui Pius al XII-lea a fost preluată de Conciliul Vatican II şi repropusă generaţiilor creştine succesive. Este cunoscut că în intervenţiile orale şi scrise prezentate de Părinţii Concilului Vatican II se găsesc peste o mie de referinţe la învăţătura lui Pius al XII-lea. Nu toate documentele Conciliului au un aparat critic de note, dar în acele documente care îl au, numele lui Pius al XII-lea revine de peste 200 de ori. Asta înseamnă că, făcând excepţie pentru Sfânta Scriptură, acest Papă este sursa cu autoritate cea mai frecvent citată”.

„Putem deci spune pe bună dreptate - a concluzionat Papa - că, în Persoana Suveranului Pontif Pius al XII-lea, Domnul a făcut Bisericii sale un dar excepţional, pentru care noi toţi trebuie să-I fim recunoscători”.

Aici serviciul audio: