Logica gratuităţii în transplanturile de organe; abominabile, practicile de vânzăre-cumpărare,
ca şi criteriile descriminatorii sau utilitariste
(RV - 7 noiembrie 2008) Benedict al XVI-lea a primit vineri dimineaţă în audienţă
participanţii la congresul internaţional pe tema „Un dar pentru
viaţă. Consideraţii asupra donării de organe”, organizat
de Academia Pontificală pentru Viaţă. „Transplanturile de ţesuturi şi de organe
- a spus Papa - reprezintă o mare cucerire a ştiinţei medicale şi sunt desigur un
semn de speranţă pentru atâtea persoane care se află în grave şi uneori extreme situaţii
clinice”. Transplanturile - a adăugat Papa - trebuie să fie întotdeauna gratuite şi
eventuale logici de vânzare-cumpărare de organe sunt „practici inacceptabile”, „acte
moral ilicite”.
„Numai acela care îşi dă viaţa o va putea salva”. Amintind
această învăţătură a lui Isus, Papa indică o responsabilitate: aceea a iubirii care
angajează la a face din propria viaţă un dar pentru alţii, dacă se vrea cu adevărat
să ne realizăm pe noi înşine”. Actul de iubire al dăruirii de organe - adaugă - este
o genuină „mărturie de caritate ce ştie să privească dincolo de moarte pentru ca întotdeauna
să învingă viaţa”: • „Donarea de organe este o formă specială de mărturie a carităţii.
Într-o perioadă ca a noastră, adesea marcată de diferite forme de egoism, devine din
ce în ce mai urgent a înţelege cât este de determinat pentru o corectă concepţie a
vieţii intrarea în logica gratuităţii”.
Logica gratuităţii: aceasta se opune
logicii pieţii. Să nu se întâmple - avertizează Papa - ca „creşterea cererilor de
transplant să distorsioneze principiile etice care îi stau la bază”. Eventuale logici
de vânzare-cumpărare a organelor, precum şi adoptarea de criterii discriminatorii
sau utilitariste, ar fi în contrast strident în aşa măsură cu semnificaţia darului,
încât s-ar califica de la sine ca acte moralmente ilicite: • „Abuzurile în transplanturi
şi traficul lor, care adesea ating persoane nevinovate precum copii, trebuie să afle
comunitatea ştiinţifică şi medicală unite cu promptitudine în a le refuza ca practici
inacceptabile. De aceea, acestea trebuie condamnate în mod hotărât ca abominabile”.
Acelaşi
principiu etic trebuie reafirmat atunci când se vrea să se ajungă la crearea şi distrugerea
de embrioni umani destinaţi scopului terapeutic: •”Simpla idee de a considera embrionul
ca ’material terapeutic’ contrazice bazele culturale, civile şi etice pe care se sprijină
demnitatea persoanei”-
În ceea ce priveşte tehnica transplantului de organe
- notează Pontiful - „se poate dona numai dacă nu se creează un serios pericol pentru
propria sănătate şi propria identitate şi întotdeauna pentru un motiv moralmente valid
şi proporţional”. Consimţământul in cunoştinţă de cauză este „condiţie preliminară
de libertate pentru ca transplantul să aibă caracteristica unui dar”. Benedict al
XVI-lea subliniază şi progresele ulterioare ale ştiinţei în constatarea morţii pacientului:
„e bine prin urmare - precizează Papa - ca rezultatele obţinute să aibă consensul
din partea comunităţii ştiinţifice încât să favorizeze căutarea de soluţii care să
dea siguranţă tuturor”. Trupul - explică papa Benedict - nu trebuie niciodată să fie
considerat ca simplu obiect”: • „Trupul fiecărei persoane, împreună cu spiritul
care este dar fiecăruia în mod individual, constituie o unitate inseparabilă în care
este imprimat chipul lui Dumnezeu însuşi. A face abstracţie de această dimensiune
conduce spre perspective incapabile să întrevadă totalitatea misterului prezent în
fiecare”.
O medicină a transplanturilor corespunzând unei etici a dăruirii
cere din partea tuturor „angajarea pentru a depune orice efort posibil în formare
şi în informare”, evitând dacă e nevoie prejudecăţi şi înţelegeri greşite. „Calea
ideală de urmat - încheie Papa - va trebui să fie formarea şi răspândirea unei culturi
a solidarităţii care să se deschidă tuturor”.