„Viaţa noastră să fie sobră şi exemplară!”: îndemnul cardinalului Dionigi Tettamanzi,
arhiepiscop de Milano, adresat clerului de rit ambrozian, în sărbătoarea Sfântului
Carol Borromeu
(RV – 5 noiembrie 2008) Cu ocazia sărbătorii Sfântului Carol Boromeu, co-patron al
oraşului Milano, pe 4 noiembrie a fost celebrată o Sfântă Liturghie în Domul din marele
oraş italian, prezidată de cardinalul Dionigi Tettamanzi, care a adresat celor prezenţi
invitaţia de a-l urma pe Sfântul Carol în sobrietatea sa şi în sărăcia evanghelică.
Arhiepiscopul
de Milano le recomandă celor 2700 de preoţi de rit ambrozian un stil de viaţă cât
mai sobru şi redescoperirea sărăciei evanghelice pentru a fi cu adevărat liberi în
slujire şi în minister. Cardinalul Tettamanzi face această recomandare plecând de
la exemplul Sfântului Carol Borromeu, co-patron al diecezei, care – în ciuda faptului
că aparţinea unei familii bogate a renunţat la multe privilegii pentru a ieşi din
perspectiva lumească şi a recupera astfel radicalitatea evanghelică. Foarte concrete
indicaţiile cardinalului Tettamanzi în privinţa redescoperirii austerităţii ca stil
de viaţă: • „Să nu-i scandalizăm niciodată pe cei săraci cu cheltuieli inutile
şi excesive. Viaţa noastră să fie sobră şi exemplară, aşa încât să poată deveni cuvânt
intens pentru a aminti celor bogaţi care sunt responsabilităţile lor dacă aceştia
ar uita de cei săraci”.
Pentru a fi credibili în ochii celor săraci, mai ales
acum în perioadă de criză, spune preoţilor săi cardinalul Dionigi Tettamanzi, arhiepiscopul
de Milano, este necesară adoptarea unui stil de viaţă auster şi împărţirea cu ceilalţi
a ceea ce se deţine, plecând – de pildă – de la locuinţă. Optica evanghelică asupra
utilizării bunurilor trebuie să fie recuperată şi în gestionarea resurselor ecleziastice.
Din nou, cardinalul Tettamanzi: „În mod concret, este necesară practicarea exemplară
a justiţiei în gestionarea bunurilor Bisericii, tratându-le nu ca patrimoniu personal,
dar tocmai ca bunuri ale Bisericii despre care trebuie Aici serviciul audio:
sa dam cont lui Dumnezeu si celor saraci. (…) Ca administratori ai bunurilor bisericesti,
atât noi cât si colaboratorii nostri laici suntem chemati sa le destinam în mod exclusiv
pentru trei scopuri, indicate de Conciliul vatican II: organizarea cultului divin,
întretinerea în maniera demnă a clerului şi susţinerea operelor de apostolat şi de
caritate, mai ales în favoarea celor săraci”.