„O nouă dimensiune a actualului ateism şi indiferenţă faţă de Dumnezeu”: astfel defineşte mons. Gianfranco Ravasi decizia primăriei din Oxford de a aboli orice referire la sărbătoarea Crăciunului

(RV – 3 noiembrie 2008) Consiliul comunal din Oxford, Marea Britanie, a decis să abolească orice referire la sărbătoarea Crăciunului. Toate evenimentele din 25 decembrie şi din zilele succesive vor intra în aşa-zisa „Festivitate a luminii de iarnă”. Autorităţile locale au declarat că motivul este necesitatea de a redimensiona excesiva rezonanţă atribuită importantei sărbători creştine în defavoarea altor religii.

Împotriva acestei decizii au protestat imediat nu doar anglicani şi catolici, dar şi evrei şi musulmani. Credincioşii islamici şi de alte religii – a afirmat Consiliul musulman din Oxford – „aşteaptă cu nerăbdare Crăciunul”, o sărbătoare specială care „nu poate fi eliminată cu o întorsătură de condei”.

Asupra controversatei decizii a Primăriei din Oxfort, iată reflecţia monseniorului Gianfranco Ravasi, preşedintele Consiliului Pontifical al Culturii:
• „După părerea mea, dorinţa nu este într-atât aceea de a reuşi restabilirea unui dialog, aşa încât să nu existe prevaricaţiuni, cât – mai ales – de a estompa într-atât de mult încât să dispară orice identitate proprie, orice element istoric.
Adevăratul dialog se construieşte tocmai prin intermediul propriei identităţi, de aceea cred că în acest caz nu este vorba doar de o extravaganţă, dar şi de o negare conştientă - nu ştiu până la ce punct – a unei măreţii din propria istorie, care construieşte propriul chip. Există o frază dintr-un mare poet anglo-american, Elliot, care spunea: „Dacă noi lăsăm să dispară caracteristicile noastre creştine, până la urmă ne pierdem pe noi înşine şi propriul nostru chip.”

Probabil, cu „Festivitatea luminii de iarnă” se încearcă obscurarea nu doar a creştinismului, dar şi a raportului omului cu Dumnezeu. De ce înaintează în lume acest nou val de relativism?

• „În vreme ce în trecut, când se combătea prezenţa simbolurilor religioase, se aduceau argumente, acum, această înaintare a negării simbolurilor religioase a devenit o specie de val negru, de ceaţă. Se doreşte introducerea unei componente fluide şi de inconsistenţă care constituie o caracteristică a secularizării actuale.
Dumnezeu nu este negat, ci este cu totul ignorat, de aceea implicarea pastorală este cu atât mai complexă, căci în faţa unei negări poţi veni cu argumente, în schimb în faţa unui soi de „joc de societate”, incolor, inodor şi fără nici un gust, te afli în imposibilitate de a reacţiona. Acum avem indiferenţa, iar aceasta decolorează totul, estompează şi la sfârşit poate să-l împiedice pe om chiar să-şi pună întrebări asupra unor teme fundamentale.”

Din cauza acestei indiferenţe, în Marea Britanie – multiconfesională şi multietnică – lumea credinţei trăieşte momente de îngrijorare…
• „Este sugestiv faptul că decizia în discuţie este contestată şi de alte religii, pentru că se teme că, succesiv, alte prevederi le-ar putea privi în mod direct, când vor fi şi ele imerse în acest soi de baie care face să se piardă propria identitate.
În situaţia de faţă, oraşul Oxford, care a produs în 20 de secole, o mare cultură şi o mărturie de artă, de gândire şi de etică, revelează o cultură actuală care se opreşte doar la suprafaţă.”

Aici serviciul audio: