Pomenirea credincioşilor răposaţi. La rugăciunea „Îngerul Domnului” Papa invită la
a privi moartea în lumina iubirii veşnice a lui Dumnezeu fără a cădea în superstiţii
şi forme de sincretism
(RV - 2 noiembrie 2008) Este nevoie mai mult ca oricând să se vestească Evanghelia
despre realitatea morţii, atât de supusă credinţelor superstiţioase, pentru ca ea
să fie trăită în lumina lui Cristos Înviat şi a iubirii veşnice a lui Dumnezeu:
a spus Benedict al XVI-lea duminică la rugăciunea „Angelus - Îngerul Domnului”, recitată
cu mii de credincioşi reuniţi la amiază în Piaţa San Pietro, inundată de soarele
de toamnă în ziua Pomenirii tuturor credincioşilor răposaţi care anul acesta cade
duminica.
Aşadar această duminică uneşte două mistere: amintirea credincioşilor
răposaţi „care au plecat înaintea noastră cu semnul credinţei şi dorm somnul păcii”
şi amintirea învierii lui Cristos. Iar Benedict al XVI-lea îndeamnă la a trăi raportul
cu cei răposaţi în adevărul credinţei, privind la moarte şi la cele de dincolo în
lumina Revelaţiei. • „Deja apostolul Paul, scriind primelor comunităţi, îndemna
credincioşii „să nu se întristeze ca ceilalţi, care nu au speranţă”. „Căci - scria
- dacă noi credem că Isus a murit şi a înviat, la fel, prin Isus, Dumnezeu îi va aduna
pe cei adormiţi împreună cu el” (1 Tes 4,13-14). E necesar şi astăzi să se
evanghelizeze realitatea morţii şi a vieţii veşnice, realităţi deosebit supuse în
mod special credinţelor superstiţioase şi unor forme de sincretism, pentru ca adevărul
creştin să nu rişte să se amestece cu mitologii de diferite genuri”.
Papa,
urmând linia celor scrise în enciclica sa „Spe salvi” despre speranţa creştină s-a
întrebat dacă credinţa creştină este şi pentru oamenii de azi o speranţă ce le transformă
şi le susţine viaţa (cf id. 10)? Şi în mod mai radical, dacă bărbaţii şi femeile
din epoca noastră doresc încă viaţa veşnică? Sau poate existenţa pământească a devenit
singurul lor orizont? • „În realitate, cum observa deja Sf. Augustin, toţi vrem
’viaţa fericită’ fericirea. Nu ştim bine ce este şi cum este , dar ne simţim atraşi
spre ea. Este aceasta o speranţă universală, comună oamenilor din toate timpurilor
şi din toate locurile. Expresia ’viaţa veşnică’ ar vrea să dea un nume acestei aşteptări
de nesuprimat: nu o succesiune fără sfârşit, dar scufundarea în oceanul infinitei
iubiri, în care timpul, înainte şi după, nu mai există. O plinătate de viaţă şi de
bucurie: aceasta este ceea ce sperăm şi aşteptăm din faptul de a fi cu Cristos (cf
id.12)”.
„Să reînnoim - a îndemnat Papa - să reînnoim
astăzi speranţa în viaţa veşnică întemeiată realmente în moartea şi învierea lui Cristos”: •
„Am înviat şi acum sunt cu tine”, ne spune Domnul, şi mâna mea te susţine. Oriunde
ai putea să cazi, vei cădea în mâinile mele şi voi fi prezent chiar la uşa morţii.
Unde nimeni nu te mai poate însoţi şi unde tu nu poţi purta nimic, acolo eu te aştept
pentru a transforma pentru tine întunericul în lumină”.
„Speranţa creştină
- a precizat Papa - nu este însă niciodată doar individuală, este mereu şi speranţă
pentru alţii”. De fapt, existenţele noastre sunt profund legate unele de altele iar
binele şi răul pe care fiecare îl face îi atinge întotdeauna şi pe ceilalţi”. •
„Astfel rugăciunea unui suflet peregrin în lume poate ajuta un alt suflet care stă
şi se purifică după moarte. Iată de ce astăzi Biserica ne invită să ne rugăm pentru
răposaţii noştri dragi şi să ne oprim la mormintele lor in cimitire”.
Ca de
obicei, în finalul alocuţiunii, o invocaţie către Maica Domnului: „Maria, steaua speranţei,
să facă mai tare şi mai autentică credinţa noastră în viaţa veşnică şi să susţină
rugăciunea noastră de mijlocire pentru fraţii răposaţi!”
După recitarea antifonului
„Îngerul Domnului” Benedict al XVI-lea a adresat saluturi în limbile franceză, engleză,
germană, spaniolă, polonă şi italiană, referindu-se la adevărul speranţei creştine
şi la importanţa rugăciunii pentru cei răposaţi. A încheiat spunând: „Tuturor
urez o duminică frumoasă, în amintirea creştină a răposaţilor noştri
dragi”.
Iată şi binecuvântarea apostolică invocată de episcopul
Romei la întâlnirea cu credincioşii în Piaţa San Pietro pentru recitarea antifonului
„Îngerul Domnului”, duminică 2 noiembrie, în Pomenirea anuală a tuturor credincioşilor
răposaţi, binecuvântare ce ajunge pe calea undelor la toţi ascultătorii noştri, purtând
bunăvoinţa şi îndurarea Domnului în inimile primitoare.