Conciliul Vatican al II-lea, răspuns şi la situaţia Bisericii din zilele noastre:
Benedict al XVI-lea în Mesajul trimis participanţilor la reuniunea "Cristos, Biserica,
Omul. Conciliul Vatican al II-lea în pontificatul lui Ioan Paul al II-lea".
RV 28 oct 2008. Conciliul Vatican al II-lea a fost un "eveniment
bisericesc extraordinar", care a izvorât din inima lui Dumnezeu şi intuiţia lui Ioan
al XXIII-lea şi care a avut în Ioan Paul al II-lea "un interpret calificat şi un martor
coerent": a afirmat Benedict al XVI-lea în Mesajul trimis participanţilor la reuniunea
internaţională de studiu intitulată "Cristos – Biserica – Omul. Conciliul Vatican
al II-lea în pontificatul lui Ioan Paul al II-lea", organizată de Facultatea
Teologică Pontificală "Sfântul Bonaventura". Reuniunea a fost inaugurată marţi dimineaţă
de cardinalul secretar de Stat Tarcisio Bertone şi se va încheia joi.
Conciliul
Vatican al II-lea a "izvorât din inima lui Dumnezeu": este una din afirmaţiile centrale
care ilustrează importanţa atribuită de Benedict al XVI-lea la adunarea de acum 40
de ani, care a început un proces profund de reînnoire în istoria Bisericii contemporane,
un proces nu doar inepuizat, dar care oferă o cheie de lectură actuală atât pentru
instanţele ecleziale cât şi pentru cele generale ale omului din timpul nostru. Promovată
în colaborare cu Institutul de Documentare şi Studiu a Pontificatului lui Ioan Paul
al II-lea, reuniunea internaţională în curs de desfăşurare la "Seraphicum" din Roma,
se exprimă Papa în Mesajul său, este o ocazie de a dezvolta o reflecţie aprofundată
despre situaţia actuală a Bisericii, pornind de la contribuţia specifică adusă de
Vatican II şi de aplicarea acestuia efectuată de Ioan Paul al II-lea.
"Am
afirmat că – spune Benedict al XVI-lea – Conciliul a izvorât din inima lui Ioan al
XXIII-lea, dar mai exact s-ar putea spune că în cele din urmă, asemeni tuturor evenimentelor
mari din istoria Bisericii, a izvorât din inima lui Dumnezeu, din voinţa sa salvifică".
Pentru Fericitul Ioan al XXIII-lea, "motivul fundamental al convocării Conciliului
a fost acela de a face accesibilă omului de astăzi mântuirea divină şi aceasta a fost
perspectiva din care au muncit Părinţii Conciliari", a subliniat Succesorul lui Petru.
Şi aici, Benedict al XVI-lea a amintit cele spuse de el însuşi după alegerea sa la
catedra lui Petru: "Cu trecerea anilor, documentele conciliare nu şi-au pierdut actualitatea",
dimpotrivă, se dovedesc "deosebit de pertinente în raport cu noile instanţe ale Bisericii
şi ale actualei societăţi globalizate". De altfel, se citeşte mai departe în Mesaj,
în anii cât a fost la conducerea Bisericii, Ioan Paul al II-lea a primit "practic
în orice document al său, şi încă mai mult în alegerile şi comportamentul său ca Pontif,
instanţele fundamentale ale Conciliului Ecumenic Vatican al II-lea, devenindu-i astfel
un interpret calificat şi un martor coerent".
Adresându-se în particular profesorilor
de la Facultatea Teologică Pontificală, Benedict al XVI-lea şi-a exprimat mulţumirea
de a le fi încredinţat misiunea de aprofundare a Conciliului Vatican al II-lea cu
acea "bogăţie de gândire" care l-a distins pe patronul spiritual al institutului,
Sfântul Bonaventura. "El poate să vă ofere chei de lectură încă actuale, cu ajutorul
cărora să vă apropiaţi de documentele conciliare pentru a căuta răspunsuri satisfăcătoare
la numeroasele interogative ale timpului nostru". Şi cum "interogativele de fond pe
care omul le poartă în inimă nu se schimbă cu trecerea timpurilor, şi răspunsurile
elaborate de Doctorul serafic, a adăugat Pontiful, rămân substanţial valabile şi astăzi".
După cum a dovedit şi recentul Sinod al Episcopilor despre Cuvântul lui Dumnezeu
abia încheiat, "noi toţi suntem cu adevărat datori acestui extraordinar eveniment
eclezial. Multipla ereditate doctrinară pe care o găsim în Constituţiile sale dogmatice,
în Declaraţiile şi Decretele sale, ne stimulează şi acum să aprofundăm Cuvântul Domnului
pentru a-l aplica la prezentul Bisericii, ţinând cont de numeroasele necesităţi ale
oamenilor şi femeilor lumii contemporane, cu extrema ei necesitate de a cunoaşte şi
experimenta lumina speranţei creştine".