Raţiune şi credinţă în islam şi creştinism, la al VI-lea simpozion islamo-creştin din Turcia; reflecţia teologului Maurice Bormans

RV 26 oct 2008. S-a încheiat sâmbătă seară la Istanbul al VI-lea Simpozion islamo-creştin având ca temă în acest an "Raportul dintre raţiune şi credinţă în islam şi creştinism", organizat de Fraţii franciscani capucini din Turcia. Dezbaterea a avut la bază Discursul pronunţat în 2006 de Benedict al XVI-lea la Regensburg şi Scrisoarea trimisă cu aproape un an în urmă Sfântului Părinte de un grup de învăţaţi islamici.

La microfonul redacţiei centrale, părintele Maurice Bormans, participant la simpozionul din Turcia, ilustrează tocmai raportul dintre credinţă şi raţiune în cele două religii:
• "De ambele părţi, şcolile teologice au căutat mereu să lanseze o colaborare între credinţă şi raţiune. De partea catolică, s-a spus dintotdeauna că filosofia este 'slujitoarea' teologiei în timp ce din partea musulmană e greu să vorbeşti propriu zis de teologie, căci ar trebui vorbit mai degrabă de metafizică religioasă. Acesta e motivul pentru care în lumea musulmană este greu, uneori, să avem un vocabular comun".

Ce anume poate media un răspuns la o credinţă adesea în criză şi la o raţiune care deseori cedează instinctelor?
• "Citind textele sacre, mai ales Coranul, e nevoie de o adecvare la contextele istorice. În interpretarea textului sacru ca obiect de credinţă, raţiunea trebuie să intervină pentru a aduce la zi înţelegerea textului şi să treacă de la semnificaţia literală la o semnificaţie simbolică sau extinsă".

A adus roade în lumea islamică Discursul lui Benedict al XVI-lea de la Regensburg? Răspunde pr. Bormans:
• "Desigur. Partea substanţială a lecţiei teologice de la Regensburg era îndreptată mai ales către lumea occidentală pozitivistă, o lume care a uitat că raţiunea trebuie să-şi pună şi întrebări metafizice: destinul nostru uman este efemer în timpul biologic sau depăşeşte limitele istoriei personale şi comunitare?".

Dar pentru spaţiul catolic, ce contribuţie a adus Scrisoarea trimisă Papei de cei 138 de învăţaţi musulmani?
• "În domeniul ecumenic, a fost receptată şi apreciată. Din partea catolică, răspunsul pozitiv al Papei prin intermediul cardinalului Bertone a făcut posibilă Scrisoarea grupului reprezentativ al celor 138. Temele Scrisorii se referă la iubirea lui Dumnezeu şi la iubirea de aproapele ca bază fundamentală a religiilor monoteiste; apoi, la demnitatea omului într-un atare context, pentru că omul este capabil de iubire şi, prin urmare, de a fi iubit".

Ce efort comun trebuie să depună astăzi creştini şi musulmani pentru a se cunoaşte şi respecta unul pe altul?
• "Trebuie să vedem în ce măsură fiecare Ţară contextul cultural şi, uneori, cadrul politic, ne permit sau nu să punem în practică acest mic efort pentru a depăşi ciocnirea ignoranţelor. În acest fel se poate lansa o cunoaştere reciprocă pentru un respect reciproc".

Aici, serviciul audio: