Liturghie prezidată de Papa la încheierea Sinodului Episcopilor. Gândul lui Benedict al XVI-lea la episcopii chinezi şi anunţul primei sale călătorii apostolice în Africa. La rugăciunea "Angelus", apel pentru creştinii din India şi din Irak

(RV - 26 octombrie 2008) Cu o Liturghie euharistică solemnă prezidată de Benedict al XVI-lea în bazilica vaticană, s-au încheiat duminică dimineaţă lucrările Sinodului Episcopilor asupra Cuvântului lui Dumnezeu. În centrul omiliei Papei, un gând special pentru episcopii din China continentală şi anunţul primei sale călătorii apostolice în Africa în martie 2009. La rugăciunea „Îngerul Domnului” vorbind celor circa 60 de mii de credincioşi reuniţi la amiază în Piaţa Sfântul Petru, episcopul Romei a lansat un apel pentru pacea creştinilor în India şi în Irak şi pentru libertatea religioasă în toată lumea.
• Secvenţe muzicale din cântarea de intrare.
Asia şi Africa: cuvintele Sfântului Părinte au unit în mod ideal aceste două continente, în centrul omiliei sale. După ce a mulţumit tuturor participanţilor la Sinodul abia încheiat, manifestând gratitudine pentru „dăruirea lor constantă” şi pentru „experienţa benefică” pe care au purtat-o în aula sinodală, Benedict al XVI-lea şi-a îndreptat privirea spre episcopii din China continentală:
• „Un gând special se îndreaptă spre episcopii din China continentală, care nu au putut fi reprezentaţi în această adunare sinodală. Doresc să mă fac aici interpret, şi să aduc mulţumiri lui Dumnezeu pentru iubirea lor faţă de Cristos, pentru comuniunea lor cu Biserica universală şi pentru fidelitatea lor faţă de succesorul Apostolului Petru. Ei sunt prezenţi în rugăciunea noastră, împreună cu toţi credincioşii care le sunt încredinţaţi preocupărilor lor pastorale. Cerem ’Păstorului suprem al turmei’ (1Pt 5,4) să le dea bucurie, forţă şi zel apostolic pentru a călăuzi cu înţelepciune şi clarviziune comunitatea catolică din China, atât de dragă nouă tuturor”.
Apoi, anunţul călătoriei în Africa în martie 2009, în vederea celei de-a II-a Adunări speciale a Sinodului pentru acest continent, care se va desfăşura la Roma în luna octombrie anul viitor.
• „Am intenţia să mă duc în martie anul viitor în Camerun pentru a consemna reprezentanţilor Conferinţelor Episcopale ale Africii Instrumentum laboris - Textul de lucru - al acestei Adunări sinodale. De acolo voi continua, cu voia lui Dumnezeu, în Angola, pentru a celebra solemn 500 de ani de evanghelizare a ţării”.
Dar firul călăuzitor al întregii omilii l-a constituit porunca iubirii. Acea iubire - a spus Papa - care toate le depăşeşte, toate le învinge: iubirea celui, conştient de propriile limite, urmează cu docilitate cuvintele lui Cristos. Aceasta înseamnă a fi discipoli ai lui Isus - a reamintit Pontiful - şi aceasta înseamnă a pune în practică cea dintâi şi cea mai mare poruncă din Legea divină, mărturisind-o concret în raporturile dintre persoane:
• „(…) trebuie să fie raporturi de respect, de colaborare, de ajutor generos. Aproapele de iubit este şi străinul, orfanul, văduva şi cel nevoiaş, acei cetăţeni, care nu au nici un apărător”.
Iubirea faţă de aproapele, însă, a amintit Sfântul Părinte, se naşte din ascultarea docilă a Cuvântului divin şi din întruparea sa în existenţa personală şi comunitară. O experienţă întâlnită frecvent în timpul lucrărilor sinodale din zilele trecute.
• „În această celebrare euharistică, ce încheie lucrările sinodale, simţim în mod deosebit legătura care există între ascultarea pătrunsă de iubire a Cuvântului lui Dumnezeu şi serviciul dezinteresat faţă de fraţi. De câte ori, în zilele trecute, am ascultat experienţe şi reflecţii care evidenţiază nevoia astăzi urgentă a unei ascultări mai intime a lui Dumnezeu, a unei cunoaşteri mai adevărate a cuvântului său de mântuire; a unei împărtăşiri mai sincere a credinţei care se alimentează constant la masa cuvântului divin!”

Apoi, privirea Papei s-a extins asupra misiunii Bisericii: „sarcina ei prioritară la începutul acestui nou mileniu”. a amintit Pontiful, este „de a se nutri din Cuvântul lui Dumnezeu pentru a face eficace strădania pentru noua evanghelizare”. Dar este totodată necesar „să se traducă în gesturi de iubire Cuvântul ascultat, deoarece numai în felul acesta devine credibilă vestirea Evangheliei, în pofida slăbiciunilor umane ce marchează persoanele”.
• „Atât de multă lume este în căutarea, uneori chiar fără a-şi da seamă, a întâlnirii cu Cristos şi cu Evanghelia sa; atât de mulţi au nevoie să regăsească în El sensul vieţii lor. A da mărturie clară şi împărtăşită despre o viaţă după Cuvântul lui Dumnezeu, atestată de Isus, devine de aceea criteriu indispensabil de verificare a misiunii Bisericii”.
Dar cum se poate face ca angajarea în evanghelizare să devină eficientă, pentru ca persoanele, întâlnind adevărul, să poată creşte în iubirea adevărată? Răspunsul, a subliniat episcopul Romei, se află „în contactul viu şi intens cu Scripturile Sacre”:
• „Şi deoarece nu rareori întâlnirea cu Scriptura riscă să nu fie ’un fapt’ de Biserică, ci expus subiectivităţii şi arbitrarului, devine indispensabilă o promovare pastorală temeinică şi credibilă a cunoaşterii Sfintei Scripturi, pentru a vesti, celebra şi trăi Cuvântul în comunitatea creştină, dialogând cu culturile timpului nostru, punându-se în serviciul adevărului şi nu al ideologiilor curente şi intensificând dialogul pe care Dumnezeu vrea să-l aibă cu toţi oamenii”.
În acest scop, a continuat Sfântul Părinte, trebuie îngrijită „în mod special pregătirea păstorilor”, „trebuie încurajate eforturile pentru a suscita mişcarea biblică în rândul laicilor, formarea animatorilor de grupuri, cu o atenţie specială la cei tineri”. Şi apoi, trebuie „susţinut efortul de a face cunoscută credinţa prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu şi celui care este „departe” şi mai ales tuturor celor care sunt într-o căutare sinceră a sensului vieţii”:
• Secvenţe muzicale.
La rugăciunea „Angelus Domini - Îngerul Domnului” recitată de la fereastra biroului să particular din Palatul Apostolic, împreună cu miile de credincioşi, romani şi pelerini, reuniţi la amiază în Piaţa San Pietro, scăldată de soarele de toamnă, Benedict al XVI-lea a revenit asupra Sinodului Episcopilor.
• Cu celebrarea euharistică în bazilica Sfântul Petru s-a încheiat dimineaţa aceasta cea de-a XII-a Adunare generală ordinară a Sinodului Episcopilor, care a avut ca temă „Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa şi în misiunea Bisericii”. Fiecare Adunare sinodală este o experienţă forte de comuniune eclezială, dar aceasta şi mai mult întrucât în centrul atenţiei a fost pus ceea ce luminează şi călăuzeşte Biserica: Cuvântul lui Dumnezeu, care este Cristos. Şi noi am trăit fiecare zi în ascultare religioasă, simţind tot farmecul şi frumuseţea de a fi discipolii şi slujitorii săi. Potrivit semnificaţiei originare a termenului „biserică”, am simţit bucuria de a fi convocaţi de Cuvântul şi, în special în liturgie, ne-am regăsit în mers în lăuntrul său, ca în pământul nostru făgăduit, care ne face să pregustăm Împărăţia cerului”.
Papa a subliniat apoi importanţa exegezei biblice bazată atât pe metoda istorico-critică cât şi pe cea teologică, pentru că Sfânta Scriptură este Cuvânt al lui Dumnezeu în cuvinte umane. Aceasta comportă trebuinţa ca fiecare text să fie citit şi interpretat ţinând cont de unitatea întregii Scripturi, de tradiţia vie a Bisericii şi de lumina credinţei. Dacă e adevărat că Biblia este şi o operă literară, mai mult, marele cod al culturii universale, este adevărat şi că ea nu trebuie despuiată de elementul divin, dar trebuie să fie citită în acelaşi Spirit în care a fost compusă. Exegeza ştiinţifică şi lectio divina sunt deci amândouă necesare şi complementare pentru a căuta, prin sensul literal, pe cel spiritual, pe care Dumnezeu vrea să ni-l comunice nouă astăzi.
Apoi, apelul pentru ca lumea să nu uite suferinţele îndurate de creştinii din unele ţări din Orient:
• „La sfârşitul Adunării sinodale, patriarhii Bisericilor Orientale au lansat un apel, pe care mi-l însuşesc, pentru a rechema atenţia comunităţii internaţionale, a liderilor religioşi şi a tuturor bărbaţilor şi femeilor de bunăvoinţă asupra tragediei ce se consumă în unele ţări din Orient, unde creştinii sunt victime de intoleranţe şi brutale violenţe, ucişi, ameninţaţi şi constrânşi să-şi părăsească casele şi să rătăcească în căutare de refugiu. Mă gândesc în acest moment mai ales la Irak şi la India”.
Amintind contribuţia pe care „micile, dar active şi calificate, comunităţi creştine o dau patriei comune”, Papa a reafirmat că „ele nu cer privilegii”, ci doar „să poată continua să trăiască în ţara lor şi împreună cu concetăţenii lor”.
• „Autorităţilor civile şi religioase interesate le cer să nu cruţe nici un efort pentru ca legalitatea şi convieţuirea civilă să fie restabilite curând iar cetăţenii cinstiţi şi loiali să ştie că pot conta pe o adecvată protecţie din partea instituţiilor Statului. Urez apoi ca responsabilii civili şi religioşi din toate ţările, conştienţi de rolul lor de călăuză şi de referinţă pentru populaţii, să facă gesturi semnificative şi explicite de prietenie şi de consideraţie faţă de minorităţi, creştine sau de alte religii, şi să-şi facă un punct de onoare din apărarea drepturilor lor legitime”.
Iată şi binecuvântarea apostolică invocată de papa Benedict al XVI-lea la rugăciunea „Îngerul Domnului”, recitată cu credincioşii prezenţi la amiaza ultimei duminici din octombrie în Piaţa Sfântul Petru, binecuvântare ce ajunge astfel la toţi ascultătorii noştri.