Diplomaţia şi dialogul, mijloace valabile pentru rezolvarea conflictelor şi restabilirea păcii – evidenţiază Benedict al XVI-lea într-un mesaj, la împlinirea a 30 de ani de la medierea, de către Ioan Paul al II-lea, a conflictului dintre Argentina şi Cile

(RV – 21 octombrie 2008) Recurgerea la diplomaţie, ca metodă pentru detensionarea situaţiei de conflict este tot mai necesară pentru prezentul şi viitorul lumii. Este o învăţătură care reiese din multe exemple ale trecutului, unul dintre acestea fiind oferit de Ioan Paul al II-lea, în urmă cu 30 de ani, în medierea dintre Argentina şi Cile. Acest gând a lui Benedict al XVI-lea este conţinut într-un mesaj adresat participanţilor la Zilele privind roadele păcii, organizate de Universitatea Catolică din Argentina.

Lennox, Nueva şi Picton – trei insule pentru a căror posesie Argentina şi Cile s-au aflat, acum trei decenii, la un pas de război şi, dacă s-a trecut de la ameninţarea tunurilor la negocieri şi apoi la acorduri de pace, acest lucru se datorează lui Ioan Paul al II-lea. Ales la sediul lui Petru de câteva luni, Papa Wojtyła s-a interesat personal de acea situaţie de criză, trimiţând la faţa locului un reprezentant al său special, pe cardinalul Antonio Samoré. Lunga confruntare diplomatică ce a urmat a avut ca rezultat semnarea în Vatican, în 1984, a Tratatului de Pace şi Prietenie dintre Cile şi Argentina.

Ceea ce s-a întâmplat acum 30 de ani reprezintă „un exemplu admirabil de construire a păcii pe calea maestră şi mereu actuală a dialogului”. Cu aceste cuvinte a dorit Benedict al XVI-lea să amintească binecunoscuta iniţiativă diplomatică întreprinsă de Ioan Paul al II-lea, împreună cu secretarul de stat din acea vreme, cardinalul Agostino Casaroli. Ceea ce s-a făcut atunci – spune Papa – a fost util pentru „ a atrage atenţia comunităţii internaţionale asupra faptului că în cadrul unei dispute, dialogul nu prejudiciază drepturile ci, dimpotrivă, amplifică „câmpul posibilităţilor raţionale pentru rezolvarea divergenţelor”, desigur alături de „răbdarea şi de responsabilitatea părţilor implicate”. Acea mediere pontificală – continuă Benedict al XVI-lea – „a dat roade de pace până în zilele noastre”, demonstrând necesitatea de a continua să se recurgă la diplomaţie şi la metodele sale de negociere pentru garantarea păcii, securităţi şi bunăstării”, în vederea construirii acelei „civilizaţii a iubirii”, al cărui profet – nu întotdeauna ascultat – a fost Ioan Paul al II-lea, după cum spune Benedict al XVI-lea.

Aşadar dialogul – conclude Sfântul Părinte – are „ca scop nu supremaţia forţei şi a interesului, ci afirmaţia unei justiţii imparţiale şi solide, fundament sigur şi stabil al convieţuirii dintre popoare”.

Aici serviciul audio: