Sora Emmanuelle, înger terestru al nevoiaşilor, s-a înălţat la Casa Tatălui. Era
sigură că Maica Domnului o va asista în ceasul morţii, aşa cum a cerut de mii de ori
în rugăciunea „Bucură-te, Marie”
(RV – 20 octombrie 2008) A murit, la vârsta de 99 de ani, călugăriţa belgiană cunoscută
în întreaga lume cu numele de Sora Emmanuelle, un adevărat înger pentru săracii şi
dezmoşteniţii sorţii din Cairo şi din zonele sărace ale pământului. Călugăriţa
a murit în noaptea de duminică spre luni, într-o casă de bătrâni din Franţa.
O
femeie sinceră, care s-a dedicat celor mai lipsiţi. În starea civilă Madaleine Cinquin,
cea care va lua numele de Sora Emmanuelle s-a născut la Bruxelles, în 1908, iar în
1931 a depus voturile în congregaţia Notre Dame de Sion şi a plecat pentru a da lecţii
în diferite misiuni din zona Mării Mediterane. S-a transferat apoi la Cairo unde
– timp de 20 de ani – şi-a dedicat viaţa construirii unor aziluri, şcoli şi adăposturi
pentru locuitorii barăcilor de la periferia oraşului.
La 85 de ani, s-a retras
în sudul Franţei, iar asociaţia care-i poartă astăzi numele continuă opera de ajutorare
a copiilor săraci din întreaga lume, din Egipt până în Sudan, din Filipine până în
India.
Sentimentele celor care au cunoscut-o la Cairo, în Egipt, sunt de tristeţe
pentru moartea ei, dar şi de speranţă şi mai ales de gratitudine. Dar iată cu ce sentimente
aştepta acest moment Sora Emmanuelle, după cum dezvăluie interviul realizat de redacţia
franceză a postul nostru de Radio, cu ceva timp în urmă: • „Cred că atunci când
suntem siguri că există o mare iubire care ne înconjoară, când suntem siguri că Dumnezeu
ne aşteaptă în iubirea sa, acest lucru dă ideii de moarte o cu totul altă semnificaţie:
ştiu că merg spre o mare iubire, aşadar acest lucru mă ajută enorm pentru a nu avea
frică de moarte. Moartea e frumoasă, nu mă înspăimântă, dar mărturisesc că ceea ce
mă face să-mi fie teamă este agonia, nu cum va fi moartea mea, ci agonia mă înspăimântă.
Dar n-are importanţă, sunt pregătită. M-am rugat mereu Maicii Domnului, recitând Rozariul
de mii de ori, spunându-i: 'Roagă-te pentru noi păcătoşii, acum şi-n ceasul morţii
noastre'. De aceea sunt sigură că va fi cu mine, în momentul morţii mele”.