Benedict al XVI-lea se va afla la Sanctuarul marian de la Pompei, duminică, 19 octombrie,
unde va rosti „suplica” către Sfânta Fecioară Maria a Rozariului
(RV – 18 octombrie 2008) Benedict al XVI-lea va merge duminică, 19 octombrie, la Sanctuarul
Sfintei Fecioare Maria a Rozariului din Pompei, fiind a douăsprezecea călătorie apostolică
a Papei în Italia. Sfântul Părinte va pleca la ora 9.00 cu elicopterul, de la eliportul
din Vatican, pentru a ajunge în jurul orei 10.00 în oraşul din regiunea Campania,
unde va celebra Sfânta Liturghie şi va recita rugăciunea specială numită „suplica”
- rugă stăruitoare către Fecioara Maria scrisă de Fericitul Bartolo Longo, moment
urmat de oferirea unui trandafir de aur Sfintei Fecioare de la Pompei.
După-amiază,
după prânzul cu episcopii din regiune, Benedict al XVI-lea va prezida – la ora 17.00
– recitarea Sfântului Rozariu, însoţită de o meditaţie. La ora 18.00, Sfântul Părinte
va reveni în Vatican.
Benedict al XVI-lea este al doilea Papă care merge în
pelerinaj la Pompei. Înaintea lui, a fost Ioan Paul al II-lea primul pontif care a
vizitat Sanctuarul. Întâi, în 1979 şi apoi în 2003, când a fost penultima călătorie
a Papei Wojtyła în Italia. Cu acea ocazia, evocând evenimentul tragic al erupţiei
Vezuviului, din anul 79 d.C., cataclism care a transformat într-un deşert de cenuşă
bogatul şi înfloritorul oraş roman, Ioan Paul al II-lea a spus: „o tragedie umană”
care pune, cu forţă, „decisiva întrebare asupra destinului uman”, şi care „găseşte
răspuns doar în Cristos mort şi înviat”.
Iar acel deşert de cenuşă a reînflorit
graţie credinţei lui Bartolo Longo, un avocat din regiunea Puglia, ce era pradă spiritului
anticlerical şi pozitivist caracteristic celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea.
Avocatul se plimba prin câmpia dezolantă a Pompeiului când a auzit o voce, spunându-i:
„Răspândeşte Rozariul şi vei fi mântuit!”. Acea voce i-a schimbat viaţa dar şi valea
abandonată a locuitorilor săraci dintr-un ţinut plin de orfani, de tineri defavorizaţi,
mulţi dintre aceştia fiind fii de deţinuţi. Istorii de viaţă extrem de dificile, chiar
imposibile, transformate graţie rugăciunii Rozariului, o rugăciune tot mai actuală,
cum a amintit Benedict al XVI-lea pe 3 mai, în bazilica „Santa Maria Maggiore”. •
„Sfântul Rozariu nu este o practică pioasă legată de trecut, asemenea unei rugăciuni
din alte timpuri la care să ne gândim cu nostalgie. Rozariul cunoaşte însă aproape
o nouă primăvară. Acesta este – fără îndoială – unul din semnele cele mai elocvente
a iubirii pe care tinerele generaţii o nutresc pentru Isus şi pentru Mama sa, Maria.
În lumea actuală, atât de dispersată, această rugăciune ajută la punerea lui Cristos
în centru, cum făcea Preacurata, care medita înăuntrul ei tot ceea ce se spunea despre
Fiul ei, şi ceea ce el făcea şi spunea”. (Discurs la încheierea Rozariului în bazilica
„Sfânta Maria cea Mare”).
Rugăciunea Rozariului – spunea Ioan Paul al II-lea
– este purtătoare de pace în inimi, în familii şi în lume. Prin contemplarea misterelor
acestei rugăciuni – adaugă Benedict al XVI-lea – viaţa este orientată către Isus,
atât în momente de bucurie şi de lumină, cât şi în cele de durere. • „Să ne ajute
Sfânta Fecioară să primim în noi Harul care izvorăşte din aceste mistere, aşa încât
– prin intermediul nostru – să poată iriga societatea, plecând de la relaţiile zilnice,
şi să o purifice de atâtea forţe negative, deschizând-o noutăţii lui Dumnezeu. Când
ne rugăm Rozariul în mod autentic, nu mecanic şi superficial, ci în mod profund, dobândim
pace şi reconciliere”.
În îndepărtatul 1901, Fericitul Bartolo Longo a spus
apropiaţilor săi: „Veţi vedea că Papa va veni la Pompei!” şi iată că succesorul lui
Petru vine pentru a treia oară. Fondatorul Noului Pompei, ca toţi cei cu viaţă sfântă,
şi-a continuat misiunea în ciuda suferinţelor şi a calomniilor şi, cu rozariul în
mână, răspundea tuturor acelora care-l instigau să reacţioneze în faţa situaţiilor
care-l copleşeau, spunând: „Trezeşte încrederea ta în Preacurata Fecioară a Rozariului.
Trebuie să ai credinţa lui Iov! Sfântă Mamă adorată, ţie îţi ofer orice suferinţă,
orice speranţă şi încredere”.