Lectio divina, adică lectura meditată şi însoţită de rugăciune a Sfintelor Scripturi şi calităţile predicii, în centrul lucrărilor Sinodului episcopilor în Congregaţia generală de luni dimineaţă; inspiraţia Scripturilor sacre

(RV - 13 octombrie 2008) Sinodul Episcopilor. Luni dimineaţă, 13 octombrie, prin cântarea Orei a Treia din Liturgia Orelor a început cea de-a XII-a Congregaţie generală pentru continuarea intervenţiilor Părinţilor sinodali în aulă pe tema „Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa şi în misiunea Bisericii. În deschiderea lucrărilor arhiepiscopul Nikola Eterović, secretarul general al Sinodului Episcopilor a amintit că în cursul după amiezii nu se va ţine Congregaţia generală întrucât cu ocazia Anului Paulin, Părinţii sinodali, se vor duce în pelerinaj la mormântul Apostolului neamurilor în bazilica papală Sfântul Paul din afara Zidurilor şi că succesiv vor asista împreună cu Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea la concertul susţinut de Orchestra Filarmonică din Viena şi dedicat Anului Paulin şi totodată celei de-a XII-a Adunări generale ordinare a Sinodului Episcopilor.
Preşedintele prin rotaţie al lucrărilor sinodale de luni dimineaţă a fost cardinalul William Jospeh Levada, prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei. Congregaţia generală s-a încheiat la ora 12.30 cu recitarea antifonului „Îngerul Domnului”. Au fost prezenţi 234 Părinţi sinodali. În plenul Congregaţiei au fost 29 de intervenţii.

Seria a fost deschisă de cardinalul Peter Kodwo Appiah Turkson, arhiepiscop de Cape Coast în Ghana şi preşedinte al Asociaţiei Conferinţelor Episcopale ale Africii Occidentale
“Adoro Te devote, latens deitas!” Cardinalul a început expunerea cu primul verst din imnul „Te ador Isuse, Dumnezeu ascuns”, în care profesăm credinţa în prezenţa lui Isus în pâinea Euharistiei şi îl adorăm. În timp ce imnul afirmă reala prezenţă a lui Isus în pâinea euharistică, afirmă totodată ascunderea sa: Isus ascuns de însuşi vălul pâinii Euharistiei care îl revelează. Afirmaţia prezenţei reale a lui Isus în pâinea euharistică se bazează pe o altă convingere, adică pe faptul că în epicleză, în invocarea Duhului Sfânt, în timpul Liturghiei, pâinea devine, prin puterea Spiritului Sfânt, trupul lui Cristos. Deci, în Euharistie pâinea dezvăluie o realitate (persona lui Isus); dar în felul acesta persoana lui Isus face ca pâinea euharistică să fie un semn al prezenţei sale. Prezenţa euharistică a lui Isus - a subliniat cardinalul Turkson din Ghana - este mediată de semnul pâinii Euharistiei şi este inseparabilă de ea.

Acelaşi lucru se poate spune despre Scripturi, despre Biblie! De fapt, şi Scripturile sunt inspirate (2 Tim 3,16). Prin puterea aceluiaşi Duh Sfânt, Scripturile devin capabile să exprime şi să-l reveleze pe Isus, Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu. Scripturile: cuvintele şi faptele lui Moise şi ale cărturarilor în sanctuare şi în curţile sanctuarelor şi în templu, operele înţelepţilor, scrisorile lui Paul, a lui Iacob şi Ioan, Evangheliile etc, toate aceste opere ale oamenilor sunt inspirate de Duhul Sfânt pentru a deveni Cuvântul lui Dumnezeu. Deci, în timp ce Scripturile, prin darul inspiraţiei şi darul credinţei, revelează persoana lui Isus, Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu, deopotrivă o ascund, la fel ca operele oamenilor: şi acesta este aspectul sacramental al naturii scripturilor. Ele au natura semnului, care invită cititorul să meargă dincolo de cuvinte şi de sensul literal pentru a discerne în credinţă persoana lui Isus. A recunoaşte aceasta implică importante consecinţe pentru lectura Scripturilor noastre:
- Adevărul scripturilor este, în definitiv, adevărul unei persoane, Isus.
- Acest adevăr este în acelaşi timp accesibil şi inaccesibil persoanelor. Accesul presupune credinţa.
- Căutarea semnificaţiei şi adevărul scripturilor nu pot fi limitate la semnul cuvântului şi la sensul literal al scripturilor.
- Deşi scripturile au caracter de semn, întrucât sunt inspirate pentru a media sau mijloci prezenţa Cuvântului lui Dumnezeu, ele sunt unice, de neînlocuit, demne de a fi respectate şi luate în serios. Acesta este, în fond, motivul marelui interes pentru semnul scripturilor şi al studiilor critice cu privire la ele.

Aici serviciul audio: