Benedict al XVI-lea în vizită la Quirinale confirmă cooperarea între Statul italian
şi Sfântul Scaun: Biserica nu caută să se impună asupra nimănui, dar vrea să colaboreze
pentru binele comun al Statului, respectând "suveranitatea reciprocă"
RV 04 oct 2008. Biserica nu va înceta niciodată să sprijine binele
comun al Italiei, în ciuda dificultăţilor economice şi sociale ale momentului;
dar Biserica se aşteaptă la respect pentru lucrarea ei pastorală,
fără să ceară privilegii nici să aducă prejudicii la libertatea cuiva. Cu aceste gânduri,
Benedict al XVI-lea a încheiat intervenţia sa, sâmbătă la Quirinale, în timpul vizitei
la preşedintele Republicii Italiene, Giorgio Napolitano. Papa a subliniat
importanţa colaborării între Sfântul Scaun şi Stat, în recunoaşterea "suveranităţilor"
reciproce.
Quirinale, "casa simbolică a tuturor italienilor" şi într-o
epocă nu prea îndepărtată, locul "atâtor pagini fericite şi al câtorva triste din
istoria papalităţii": trecând pentru a doua oară pragul palatului Quirinale – prima
dată era în 2005, primit de Carlo Azeglio Ciampi – Benedict al XVI-lea a mers cu gândul
la deceniile aşa zisei "chestiuni romane", cu alte cuvinte la timpul dintre 1870 -
1920, când palatul Papilor "a devenit – după cum s-a exprimat Sfântul Părinte – aproape
un semn de împotrivire" între Italia, care "dorea să se organizeze într-un Stat unitar"
şi Sfântul Scaun, "preocupat să-şi păstreze independenţa ca garanţie a propriei misiuni
universale". Un excursus istoric, acesta, care a permis Papei să scoată imediat în
relief, la începutul cuvântului său, faptul că în oraşul Roma trăiesc acum "în mod
paşnic" şi colaborează "în mod rodnic Statul Italian şi Scaunul Apostolic": •
"Şi această vizită a mea, stă să confirme că Quirinale şi Vaticanul nu sunt două coline
care se ignoră sau se înfruntă cu invidie; sunt mai degrabă locuri care simbolizează
respectul reciproc al suveranităţii Statului şi al Bisericii, gata să coopereze împreună
la a promova şi servi binele integral al persoanei umane şi dezvoltarea paşnică a
coexistenţei sociale".
Însoţit, printre alţii, de cardinalul secretar
de Stat Tarcisio Bertone şi de cardinalul vicar Agostino Vallini, Benedict al XVI-lea
a intrat la Quirinale în jurul orei locale 11.00, urmând un parcurs şi un protocol
sugestiv, în timp ce Roma trecea în doar câteva minute de la soare la grindină şi
nori plumburii, şi apoi din nou la soare. Escortat de cavalerişti pe motocicletă din
garda şefului de Stat pînă la centrala Piaţa Veneţia – unde a fost salutat de primarul
Romei, Gianni Alemanno – coloana oficială a continuat pînă la Quirinale însoţită de
un escadron de cavalerişti pe cai, în timp ce pe turnul Palatului Preşedinţiei drapelul
vatican flutura alături de tricolorul italian. După onorurile militare şi salutul
adus autorităţilor instituţionale – reunite în prestigiosul "Salone degli Arazzi"
– preşedintele Napolitano şi Suveranul Pontif s-au întreţinut timp de peste o jumătate
de oră într-un colocviu privat, în "Studio della Vetrata". Succesiv, după salutul
foştilor preşedinţi, a venit rândul discursurilor oficiale, în "Salone delle Feste".
Pornind de la sărbătoarea Sfântul Francisc din Assisi, celebrată întocmai
la 4 octombrie, Benedict al XVI-lea a observat că în această figură care "atrage pe
cei care cred cât şi pe cei care nu cred, putem întrevedea imaginea misiunii perene
a Bisericii, chiar şi în raportul ei cu societatea civilă. În epoca actuală de mutaţii
profunde şi adesea dureroase, a continuat Pontiful, Biserica nu încetează să propună
tuturor mesajul de mântuire al Evangheliei şi se angajează să contribuie la edificarea
unei societăţi întemeiate pe adevăr şi libertate, pe respectul pentru viaţa şi demnitatea
umană, pe dreptate şi solidaritatea socială". • "Pentru a-şi îndeplini
această misiune, Biserica pretutindeni şi întotdeauna trebuie să se poată bucura de
dreptul la libertate religioasă, considerat în toată amploarea sa. La Adunarea Naţiunilor
Unite, în acest an când comemorează cei şaizeci de ani
aiDeclaraţiei Drepturilor Omului, am voit să afirm că 'deplina garanţie
a libertăţii religioase nu se poate limita la liberul exerciţiu al cultului; dimpotrivă,
trebuie să fie ţinută în justa considerare dimensiunea publică a religiei şi prin
urmare posibilitatea celor care cred de a-şi face partea lor în construcţia ordinii
sociale".
Pentru această finalitate, "Biserica nu-şi propune, cu toate
acestea, scopuri de putere, nici nu pretinde privilegii sau aspiră la poziţii de avantaj
economic şi social", a repetat Benedict al XVI-lea, cu aceleaşi cuvinte pronunţate
anul trecut, referindu-se la unul din punctele cele mai delicate între comunitatea
catolică şi societatea civilă: • "Nu sunt motive de a avea
temeri cu privire la o prevaricaţiune în dauna libertăţii din partea Bisericii şi
a membrilor ei, care se aşteaptă, printre altele, să le fie recunoscută libertatea
de a nu-şi trăda propria conştiinţă iluminată de Evanghelie".
Din
partea Bisericii, a fost asigurarea Sfântului Părinte... • "... păstorii
şi credincioşii vor continua să-şi aducă propria contribuţie importantă pentru a construi,
chiar şi în aceste momente de incertitudine economică
şi socială, binele comun al Ţării, precum şi al Europei şi al întregii familii umane,
acordând o atenţie deosebită faţă de cei săraci şi cei marginalizaţi, tinerii în căutarea
unui loc de muncă şi cei fără muncă, familii şi cei bătrâni
care cu efort şi dăruire au construit prezentul nostru şi merită de aceea gratitudinea
tuturor".
Ceva mai înainte, preşedintele Napolitano a vorbit de o
"sintonie" cu viziunea lui Benedict al XVI-lea în legătură cu necesitatea de a lucra
la progresul uman şi civil, sub semnul "respectului demnităţii umane, în toate formele
şi în toate locurile acesteia", stigmatizând prin contrast semnalele de alarmă faţă
de noile manifestări îngrijorătoare de discriminare rasială apărute recent în diferite
Ţări: • "Este, aşadar, pe baza acestor riscuri şi fenomene
de întunecare a valorilor fundamentale, a demnităţii umane împreună cu altele, când
noi simţim că ne aflăm – după cum aţi afirmat – în faţa unei 'urgenţe educative'.
A depăşi această urgenţă este responsabilitatea noastră comună, pe planuri
diferite, dacă suntem convinşi că trebuie să suscităm în lumea de astăzi
un mare avânt de tensiune ideală şi morală".
Benedict al XVI-lea a
răspuns în mod analog, arătând "urgenţa" problemei educative care, a afirmat, nu poate
face abstracţie "de valorile perene ale umanismului creştin": • "Formarea
tinerilor este, de altfel, o angajare la care şi Biserica se simte implicată, împreună
cu familia şi şcoala. Ea, într-adevăr, este ferm convinsă de importanţa pe care educaţia
o are în ucenicia libertăţii autentice, premisă necesară pentru un serviciu pozitiv
la binele comun. Numai un serios efort educativ va permite construcţia unei societăţi
solidare, animată realmente de sensul legalităţii".
În fine, imnul
şi pichetul militar, la ceremonia de rămas-bun, l-au salutat pe Benedict al XVI-lea
care la 12.30 a plecat de la Quirinale înspre Vatican, însoţit şi la întoarcere, de
a lungul străzilor, de salutul a mii de persoane.