Căutarea şi trăirea lui Dumnezeu în realităţile umane cele mai normale: Opus Dei împlineşte 80 de ani de prezenţă în societate

(RV - 2 octombrie 2008) A-l căuta pe Dumnezeu în activităţile zilnice precum muncă, studiu, familie, ajungând la a fi contemplativi în mijlocul lumii şi oferind lui Dumnezeu o muncă pe cât posibil făcută bine şi cu suflet, din inimă. Cu această finalitate, în urmă cu 80 de ani, lua naştere „Opus Dei”. La 2 octombrie 1928, fondatorul noii realităţii bisericeşti, Sfântul Josemaria Escrivà de Balaguer, în timpul unui curs de exerciţii spirituale la Madrid a înţeles ceea ce Domnul cerea de la el: „a văzut…Opera lui Dumnezeu”. În 1982 Opus Dei a fost ridicată de papa Ioan Paul al II-lea la rangul de Prelatură personală şi astăzi, în faţa recentelor polemici declanşate de „Codul lui da Vinci”, numără 85 de mii de membri efectivi; 98% dintre aceştia este constituit de laici, bărbaţi şi femei în cea mai mare parte căsătoriţi. Restul de 2% este constituit de preoţi. Prelatura este prezentă în cele cinci continente cu obiectivul de a umaniza zonele bogate ale planetei şi de a profesionaliza pe cel sărace.

Dar care este carisma prelaturii Opus Dei? Intervievat de redacţia noastră centrală Răspunde purtătorul de cuvânt, Pippo Corigliano:
• „Face să descopere fiecărui creştin că întâlnirea cu Dumnezeu este tocmai în datoriile de fiecare zi. Unui student Escrivà îi spunea: „Întâlnirea ta cea mai importantă cu Dumnezeu este în studiu”. Unui soţ îi spunea: „Ştii cum se cheamă strada pentru a ajunge în Rai? Se cheamă Ana, la fel ca soţia ta”.
 
Uneori munca este trăită ca antagonism, în comparaţie cu ocupaţiile familiale, şi puţin se reuşeşte a le împăca: sau se munceşte sau se stă în familie…"
• „Acest lucru e adevărat, şi este o bătălie grea şi pentru o inimă catolică. Deci, opera este toată o pedagogie. A deprinde soţii când se întorc acasă de la muncă, să uite afară, la intrare, preocupările. Prin urmare, există o stare de tensiune proprie lumii moderne, dar este şi o întâlnire cu Dumnezeu. Este una din acele angajări care ne unesc cu Cristos”.

Opus Dei a primit de la Ioan Paul al II-lea statutul de Prelatură personală. Cea înseamnă aceasta?
• „În termeni juridici este o figură gândită de Conciliul Vatican II ca structură subsidiară pentru munca pastorală a diecezei. Deci, un fel de dieceză sau eparhie fără teritoriu, la care se poate adera personal şi al cărei scop este tocmai acela de a întări credinţa credincioşilor, rămânând în acelaşi timp credincioşi ai propriei dieceze teritoriale”.

În 80 de ani de activitate, ce influenţă a avut Opus Dei în societatea contemporană?
• „Natural, prima influenţă a fost aceea a sporirii credinţei. Influenţa Operei a fost aceea de a umaniza Occidentul dezvoltat, care şi-a pierdut puţin inima şi de aceea e nevoie să înveţe din nou sensul prieteniei, fidelitatea în iubirea conjugală, loialitatea în raporturile profesionale, corectitudinea şi, în acelaşi timp, să ajute populaţiile din sudul lumii să se profesionalizeze mai mult. De pildă, un ţăran guatemalez spunea: „Înainte de a cunoaşte Opus Dei, banii nu-mi ajungeau niciodată, acum în schimb am nouă copii şi banii îmi ajung, deoarece cu virtutea ordinii am învăţat să mă organizez”.

Recent Opus Dei s-a aflat în centrul polemicilor suscitate de marea maşină comercială a Codului lui da Vinci, mai întâi cartea şi apoi filmul. Dar consecinţele campaniei de denigrare nu au fost apoi atât de catastrofice, din contra…
• „Dimpotrivă, dintr-un anumit punct de vedere, glumind, se poate spune că a fost o mână sfântă, deoarece mijloacele de comunicare laice au demonstrat mereu o anumită insensibilitate faţă de finalităţile Operei, inventând de multe ori scopuri ce nu sunt deloc proprii: lucruri ce privesc economia sau puterea. În schimb, Codul lui da Vinci, cu enormităţile sale a sporit interesul mijloacelor de comunicare, care au căutat să afle cine suntem cu adevărat. În consecinţă, din acest punct de vedere, am fost mulţumiţi”.

Dar pentru care motiv şi cum răspundeţi acestor prejudecăţi?
• „Vedeţi, o dată, Ioan Paul al II-lea i-a zis Maicii Tereza din Calcutta: ’Toţi vorbesc bine de Maica Tereza şi vorbesc rău de Papa şi de Opus Dei. De ce oare?’ Atunci, Maica Tereza a răspuns: ’Pentru că diavolul ştie bine să lovească’, în sensul că civilizaţia noastră actuală în timp ce acceptă ca noi creştinii, noi catolicii, să ne ocupăm de bolnavi, şi pe bună dreptate facem opere de caritate de acest tip, în schimb tolerează cu greu existenţa catolicilor în societatea civilă. Secole de laicism au lăsat această prejudecată”.

Faptul de a fi prezentă în societatea civilă, în activităţile zilnice, de acum 80 de ani, face Opus Dei mereu tânără? Astăzi ce spune omului, bărbat şi femeie?
• „Deschide inima spre speranţă, nu numai spre iubirea lui Dumnezeu care este lucrul fundamental al vieţii, dar că şi realităţile umane cele mai normale nu sunt niciodată complet profane, sunt mereu create de Dumnezeu. De aceea, acolo se poate afla, îl putem găsi pe Dumnezeu, sunt toate daruri ale lui Dumnezeu, ocazii de aducere de mulţumire”.

Aici serviciul audio: