A fost publicat documentul final al celui de-al VI-lea Congres mondial privind pastorala
pentru ţigani
(RV – 2 octombrie 2008) Viitorul sunt tinerii. Fie că sunt sau nu ţigani trebuie să-i
considerăm în demnitatea lor şi să le dăm ocazia de a fi o resursă pentru Biserică
şi Societate. Tinerii ţigani, chiar şi în plină transformare, sunt depozitari de valori
pe care trebuie să le descoperim pentru a ne îmbogăţi, se citeşte în documentul final
al celui de-al VI-lea Congres mondial al pastoralei pentru ţigani care s-a desfăşurat
în perioada 1-4 septembrie la Freising, în Germania.
Promovat de Consiliul
Pontifical pentru Pastorala Migranţilor şi Itineranţilor, în colaborare cu Conferinţa
Episcopală din Germania, congresul a reunit 150 de delegaţi – arhiepiscopi, episcopi,
preoţi, diaconi, călugări, călugăriţe, operatori pastorali laici şi, desigur, reprezentanţi
ai ţiganilor – proveniţi din 26 de ţări europene, din America Latină şi Asia. Participanţii
au aprofundat tema: „Tinerii ţigani în Biserică şi în societate”.
Întâlnirea
a dorit să scoată în relief rolul pe care generaţia tânără a acestei populaţii îl
poate avea în promovarea umană şi creştină a propriului popor. „Tinerii reprezintă
Speranţa Bisericii şi speranţa lumii – scrie Consiliul Pontifical al Pastoralei pentru
Migranţi şi Itineranţi. Aceştia sunt 'profeţi ai speranţei' şi 'făuritori ai înnoirii'.
A acţiona 'pentru ei' dar mai ales 'cu ei' înseamnă pentru Biserică să-i încurajeze
în programe-pilot, în iniţiative şi proiecte destinate consolidării participării lor
la evanghelizare şi la promovarea umană a fraţilor şi surorilor lor”.
Documentul
subliniază că „şi în prezent, ţiganii – printre care şi tineri – sunt victime ale
prejudecăţilor şi stereotipurilor negative; aceştia aparţin grupului social care are
cel mai redus număr de oportunităţi şi trebuie să înfrunte probleme de discriminare
şi inegalitate în sistemul educativ, al muncii, al locuinţelor şi în cel al sănătăţii.
Potrivit unor studii recente, în Europa constituie grupul 'cel mai puţin dorit
ca vecini'. Sunt supuşi aşadar unei segregări, în special teritorială. Discriminarea,
xenofobia şi rasismul răbufnesc uneori în acte de violenţă care lovesc în special
pe cei mai slabi, pe copii, tineri şi femei şi se răsfrâng asupra structurilor sociale”.
„Este necesar să li se garanteze tinerilor sprijin, resurse şi oportunitate
care să le permită o viaţă independentă şi autonomă şi posibilitatea unei depline
participări sociale şi politice. Lipsa accesului la servicii de bază, precum protecţia
socială, asistenţa sanitară, un mediu de viaţă sănătos reprezintă factori care-i pot
priva pe tineri de autonomia lor atât de necesară, dar şi de asumarea unei responsabilităţi
efective”.
Documentul recomandă printre altele asigurarea „educaţiei femeilor
în privinţa drepturilor fundamentale, a dialogului intercultural şi a integrării tinerilor
în cetăţenia democratică, a coeziunii sociale şi a dezvoltării politicilor pentru
tineri” şi îndeamnă la crearea unor centre, în special ecleziale, care să propună
posibilitatea recreării, a studiului şi a pregătirii profesionale”. „O altă
sugestie se referă la promovarea activităţilor de schimb cultural între tinerii acestei
etnii, pentru ca ei să descopere valorile mediului lor cultural. Va fi necesar, de
asemenea, propunerea unor activităţi de prevenire (prin voluntariat, asociaţii, grupuri
sportive) pentru a-i smulge din inerţie, din lipsa de interes, din viciul drogurilor
şi al alcoolului. Este foarte importantă, de asemenea, identificarea şi formarea liderilor
în comunităţile lor. În fine, va fi util să se ceară organizaţiilor umanitare şi asociaţiei
„Caritas”, instituirea unor micro-credite pentru acele familii şi comunităţi care
demonstrează o majoră capacitate de a-i folosi în folosul etniei lor”.
Consiliul
Pontifical pentru Pastorala Migranţilor şi Itineranţilor reafirmă că „Biserica are
multe de spus tinerilor, iar aceştia – la rândul lor – au multe de spus Bisericii”.
Acest dialog reciproc ce trebuie condus cu deosebită cordialitate, claritate şi curaj,
pentru a favoriza întâlnirea dintre generaţii şi schimburile, devenind astfel izvor
de bogăţie şi de tinereţe pentru Biserică şi pentru societatea civilă.