A asigura libertatea religioasă, în avantajul întregii societăţi: Benedict al XVI-lea,
la audienţa acordată episcopilor din Asia Centrală, regiune a cărei „mici turme” a
menţinut cu temeinicie credinţa în anii regimului sovietic
(RV – 2 octombrie 2008) Biserica nu impune, dar propune în mod liber credinţa catolică
şi cere garantarea libertăţii religioase: a afirmat, joi dimineaţă, Benedict al XVI-lea,
în discursul către episcopii din Asia Centrală – din Kazahstan, Kârgâzstan si Uzbekistan
– primiţi cu ocazia încheierii vizitei ad Limina. Papa a avut cuvinte de încurajare
pentru „mica turmă” din această regiune asiatică, care şi-a mărturisit în mod curajos
credinţa în perioada regimului sovietic. Ca răspuns, au fost adresate Sfântului Părinte
cuvinte de gratitudine, exprimate de arhiepiscopul Tomasz Peta, preşedintele Conferinţei
Episcopale din Asia Centrală. A apăra drepturile persoanei şi libertatea religioasă
în faţa unor fenomene îngrijorătoare, precum terorismul şi răspândirea fundamentalismului:
aceasta este exortaţia lui Benedict al XVI-lea care, vorbindu-le episcopilor din Asia
Centrală, a pus accentul pe necesitatea unor intervenţii legislative care să contrasteze
asemenea flageluri: • “Însă, niciodată, forţa dreptului să nu se transforme
ea însăşi în nedreptate, nici să se limiteze liberul exerciţiu al religiilor, căci
profesarea în mod liber a propriei religii este unul din drepturile fondamentale şi
universal recunoscute ale omului”. „Pe de altă parte”, a reafirmat, „Biserica
nu impune, ci propune în mod liber credinţa catolică, căci convertirea este rodul
misterios al acţiunii Duhului Sfânt”.
• „Credinţa este darul şi opera lui
Dumnezeu. Tocmai de aceea este interzisă orice formă de prozelitism care constrânge,
influenţează sau atrage pe cineva, prin mijloace incorecte, să îmbrăţişeze credinţa
(cfr Ad gentes, n. 13). O persoană se poate deschide către credinţă după o matură
şi responsabilă reflecţie şi trebuie să poată realiza în mod liber această intimă
inspiraţie”. Acest lucru, a explicat „este nu doar în avantajul singurei persoane,
ci a întregii societăţi, căci respectarea fidelă a preceptelor divine ajută la construirea
unei convieţuiri mai juste şi mai solidare”. Benedict al XVI-lea a avut, aşadar, cuvinte
de încurajare pentru prelaţii şi pentru „mica turmă” din Asia Centrală şi a amintit
cum au depăşit credincioşii din această regiune gravele dificultăţi din trecutul recent.
• „Să-i mulţumim lui Dumnezeu că, în ciuda puternicelor presiuni exercitate în
timpul anilor regimului ateu şi comunist, graţie abnegaţiei unor preoţi, călugări,
călugăriţe şi laici plini de zel, flacăra credinţei a rămas aprinsă în inima credincioşilor”.
Comunităţile, a continuat, “pot fi reduse la o mică turmă”, dar acest lucru nu
trebuie să descurajeze. Şi a amintit cum primele comunităţi creştine – chiar dacă
erau reduse numeric – nu se închideau în ele însele, „dar impulsionate de iubirea
lui Cristos, nu ezitau să ia asupra lor dificultăţile celor săraci şi să meargă în
întâmpinarea celor bolnavi, vestind şi dând mărturie tuturor, cu iubire, despre Evanghelie”:
• “Şi acum, ca şi atunci, este Duhul Sfânt cel care conduce Biserica. Lăsaţi-vă,
aşadar, conduşi de El şi menţineţi vie flacăra credinţei în rândul poporului creştin;
conservaţi şi valorizaţi autenticele experienţe pastorale şi apostolice din trecut”.
Şi tot de la Sfântul Părinte a venit îndemnul de a continua educarea tuturor în
vederea ascultării Cuvântului lui Dumnezeu, de a suscita „mai ales în cei tineri iubirea
pentru Euharistie şi pentru devoţiunea mariană” şi de a răspândi în familii practica
Rozariului. Benedict al XVI-lea i-a invitat, de asemenea, pe prelaţi să caute „noi
forme şi metode de apostolat”, implicând tot mai mulţi preoţi, călugări, călugăriţe
şi laici.