Carisme diferite, în slujba libertăţii dobândite de Cristos: Benedict al XVI-lea a dedicat o nouă cateheză la audienţa generală de miercuri, Apostolului Neamurilor. "Iubirea faţă de cei săraci şi divina liturgie, merg împreună. Slujirea săracilor este liturgie"

RV 01 oct 2008. În Biserică există carisme diferite, dar ceea ce contează e ca fiecare creştin să fie credincios faţă de adevărul Evangheliei şi să-i slujească pe cei săraci cu "francheţea" şi libertatea de care a dat dovadă sfântul apostol Paul: Benedict al XVI-lea a dedicat o nouă reflecţie Apostolului Neamurilor, miercuri la audienţa generală în Piaţa Sfântul Petru. În prima dimineaţă a lunii octombrie, circa 20.000 de pelerini şi credincioşi au luat parte la cateheza Papei care a vorbit despre două momente cheie din viaţa sfântului Paul: "conciliul" de la Ierusalim şi aşa numitul "incident" de la Antiohia Siriei.

Este un cuvânt în experienţa umană care deschide vaste orizonturi şi care capătă semnificaţii şi mai profunde în lumina mesajului lui Cristos: aceste cuvânt este "libertate". Benedict al XVI-lea l-a repetat cu insistenţă, vorbind despre Sfântul Paul, apostolul care i-a exprimat puterea graţie unei credinţe cristaline. Dar libertatea înţeleasă de el are trăsături precise, a explicat Sfântul Părinte, miercuri la audienţa generală în Piaţa Sfântul Petru: vine de la Duhul Sfânt, este coerentă cu "adevărul Evangheliei" şi nu uită niciodată de cei săraci. În viaţa Sfântului Paul, sunt două episoade care aduc cea mai mare lumină în această privinţă, momente ilustrate de Papa la cateheza audienţei generale: primul "conciliu" din istoria Bisericii şi aşa numitul "incident" de la Antiohia Siriei.

Când în jurul anului 50, Cei doisprezece apostoli şi Paul s-au reunit la Ierusalim pentru a ţine primul "conciliu" din istorie, o problemă trebuia să fie clarificată mai mult decât altele: păgânii convertiţi la creştinism trebuie sau nu să ţină Legea mozaică, aşadar, să primească sau nu circumcizia, asemeni creştinilor proveniţi din ebraism? Paul, apostol prin excelenţă între păgâni, nu are îndoieli:
• "În lumina întâlnirii cu Cristos înviat, el a înţeles că în momentul trecerii la Evanghelia lui Isus Cristos, celor păgâni nu le mai era necesară circumcizia, regulile despre alimente, sâmbăta ca semne distinctive ale dreptăţii: Cristos este dreptatea noastră şi "drept" este tot ceea ce este conform Lui. Nu sunt necesare alte semne pentru a fi drepţi".

Cu toate acestea, a precizat Benedict al XVI-lea în lumina scrisorilor sfântului Paul:
• "...libertatea creştină nu se identifică niciodată cu libertinajul sau cu arbitriul de a face ceea se vrea; ea se actualizează în conformitatea cu Cristos şi de aceea în autentica slujire a fraţilor, mai ales a celor mai nevoiaşi".

"Orice conciliu, a reluat Sfântul Părinte, se naşte din Biserică şi la Biserică se întoarce" iar "în acea ocazie, s-a întors cu atenţia faţă de cei săraci", în primul rând faţă de cei din comunitatea de la Ierusalim. "Probabil nu mai suntem în măsură să înţelegem pe deplin semnificaţia pe care Paul şi comunităţile sale le atribuiau la colecta pentru cei săraci din Ierusalim".
• "Era o iniţiativă cu totul nouă în panorama activităţilor religioase. Colecta exprima datoria comunităţilor faţă de Biserica mamă a Palestinei, de la care au primit darul inefabil al Evangheliei. Atât de mare este valoarea pe care Paul o atribuie acestui gest de împărtăşire încât rareori el o numeşte simplu "colectă": pentru el, aceasta este mai degrabă "slujire", "binecuvântare", "iubire", "har", mai mult, "liturgie" (2 Corinteni 9).

"Surprinde în mod deosebit acest ultim cuvânt", care conferă "colectei" o valoare de a dreptul cultuală:
• "Iubirea faţă de cei săraci şi liturgia divină merg împreună, iubirea faţă de cei săraci este liturgie. Cele două orizonturi sunt prezente în orice liturgie celebrată şi trăită în Biserică, ce prin natura ei se opune la separarea între cult şi viaţă, între credinţă şi fapte, între rugăciune şi caritatea faţă de fraţi".


Şi în al doilea episod, aşa zisul "incident" de la Antiohia Siriei, legea mozaică este cea care condiţiona comportamentul apostolilor cu ocazia împărtăşirii mesei între credincioşi de origine iudaică şi cei de matrice păgână. Dacă iniţial Petru stătea la masă cu unii şi cu ceilalţi, odată cu sosirea unor creştini de pe lângă Iacob, "fratele Domnului" (Galateni 1,19), a început să evite contactele la masă cu credincioşii de origine păgână, pentru a nu-i scandaliza pe cei care continuau să respecte legile purităţii alimentare. Acest comportament, care ameninţa cu adevărat unitatea şi libertatea Bisericii, a suscitat reacţiile vii din partea lui Paul, care a ajuns să-l acuze pe Petru de ipocrizie (cf Galateni 2,14). În realitate, a observat Sfântul Părinte, preocupările lui Paul erau diferite faţă de cele ale lui Petru şi Barnaba: pentru aceştia din urmă, separarea de păgâni reprezenta o modalitate de a-i tutela şi a nu-i scandaliza pe credincioşii proveniţi din iudaism; pentru Paul, constituia, în schimb, un pericol de neînţelegere a mântuirii universale în Cristos, oferită deopotrivă păgânilor şi iudeilor. Ciudat de spus, a observat Benedict al XVI-lea, dar câţiva ani după acest episod, scriind creştinilor de la Roma, Paul însuşi se va găsi în faţa unei situaţii similare şi va cere celor tari să nu mănânce alimente impure ca să nu-i piardă sau să-i scandalizeze pe cei slabi:
• "Incidentul de la Antiohia, s-a revelat astfel o lecţie atât pentru Petru cât şi pentru Paul. Numai dialogul sincer, deschis la adevărul Evangheliei, a putut orienta drumul Bisericii: "Împărăţia lui Dumnezeu nu constă în mâncare şi băutură, ci în dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt" (Romani 14,17)".

E o lecţie pe care, a încheiat Sfântul Părinte, trebuie să o învăţăm şi noi:
• "Prin carismele diverse încredinţate lui Petru şi lui Paul, să ne lăsăm cu toţii călăuziţi de Duh, căutând să trăim în libertatea care îşi găseşte orientarea în credinţa în Cristos şi se concretizează în slujirea fraţilor. Esenţial e să fim tot mai conformi cu Cristos. În acest fel se devine cu adevărat liberi, în acest fel se exprimă în noi nucleul cel mai profund al Legii: iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele".

La terminarea catehezei, în cadrul căreia a spus că "orice conciliu sau sinod este un eveniment al Duhului Sfânt", Papa a prezentat un rezumat în diferite limbi, invitând în limba portugheză credincioşii să se roage pentru apropiata adunare sinodală care se va desfăşura între 5-26 octombrie la Roma pe tema "Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa şi misiunea Bisericii". Sfântul Părinte a adresat apoi un salut special călugărilor din congregaţia "Misionarii Credinţei", care au început capitolul general, şi seminariştilor colegiului "Mater Ecclesiae", îndemnându-i să "răspundă cu generozitate şi fidelitate la chemarea Domnului".

Primiţi acum şi Binecuvântarea Apostolică invocată miercuri în Piaţa Sfântul Petru de Benedict al XVI-lea, binecuvântare ce ajunge pe calea undelor la toţi ascultătorii Radio Vatican.

Aici, serviciul audio cu Binecuvântarea Apostolică a papei Benedict al XVI-lea: