Ori de câte ori ne apropiem la altar, să deschidem sufletul spre iertarea şi reconcilierea fraternă: Benedict al XVI-lea, celebrând ritul dedicării Altarului Major al catedralei din Albano

(RV - 21 septembrie 2008) Altarul este punctul de întâlnire dintre cer şi pământ iar iubirea, caritatea este „energia spirituală” care uneşte pe toţi cei care participă la Euharistie, la Liturghia euharistică: acesta este pasajul central al omiliei lui Benedict al XVI-lea rostită duminică dimineaţă în catedrala diecezei de Albano, recent restaurată. Papa a prezidat Liturghia cu ritul solemn al dedicării noului altar major. La sosire în orăşelul din regiunea Laţiu, care face parte din localităţile numite „Castelele romane”, Sfântul Părinte a fost întâmpinat în piaţa centrală de cardinalul Angelo Sodano, titular al diecezei suburbicare şi de mons. Marcello Semeraro episcopul de Albano.

• Secvenţe muizicale la începutul Liturghiei:
O cascadă de petale albe, numeroşi copii care strigau „Papa! Papa! şi o pancartă „Bine aţi venit Sfinte Părinte” se ridica deasupra celor prezenţi. Orăşelul Albano a primit astfel pe succesorul lui Petru, episcopul Romei, cu afecţiune şi mare apropiere nu numai spirituală, dar şi geografică, deoarece Vilele Pontifcale de la Castel Gandolfo, reşedinţa estivă a Papilor, se deschid tocmai spre centrul localităţii Albano, aproape de catedrală.

O catedrală restaurată recent, readusă la vechea splendoare în care Benedict al XVI-lea a oficiat ritul dedicării Altarului Mare amintind că pe el Cristos „va continua să se ofere, în jertfa Euharistiei pentru mântuirea noastră şi a lumii întregi”.
• „În misterul euharistic, care se reînnoieşte pe fiecare altar, Isus devine realmente prezent. Prezenţa sa este dinamică, în sensul că ne prinde pentru a ne face ai săi, pentru a ne asimila sieşi; ne atrage cu puterea iubirii sale făcându-ne să ieşim din noi înşine pentru a ne uni cu El, făcând din noi un singur lucru cu El”.

Prezenţa lui Cristos, „piatra vie”, „face din fiecare dintre noi ’casa sa’ - a continuat papa Benedict - şi toţi împreună formăm Biserica sa, edificiu spiritual care, întărit de iubire, nu-i este teamă că ar ceda:
• „(…) Sfântul Augustin observă că prin credinţă oamenii sunt ca lemne şi pietre luate din păduri şi din munţi pentru construcţie; prin botez, cateheză şi predică sunt apoi dimensionaţi, tăiaţi drept şi şlefuiţi; dar ajung să fie casa Domnului doar atunci când sunt asamblaţi de iubire, de caritate. Când credincioşii sunt reciproc uniţi conform unei anumite ordini, reciproc şi strâns suprapuşi şi îmbinaţi, când sunt uniţi împreună de caritate devin într-adevăr casa lui Dumnezeu care nu se teme că se prăbuşeşte” (cf Sermo, 336).
Iubirea lui Cristos, acea caritate care nu va înceta niciodată, este energia spirituală care uneşte participanţii la Euharistie. Nu e posibil, de aceea, a se prezenta la altar divizaţi, deoarece el este „o invitaţie constantă la iubire”.

„Fiecare Celebrare euharistică - a adăugat Papa - anticipează deja biruinţa lui Cristos asupra păcatului şi a morţii şi manifestă tainic strălucirea Bisericii”:
• „Alatrul de jertfă devine, într-un anume mod, punctul de întâlnire dintre Cer şi pământ; centrul, am putea spune, al unicei Biserici care este cerească şi în acelaşi timp peregrină pe pământ, unde, între persecuţiile lumii şi mângâierile lui Dumnezeu, ucenicii Domnului îi vestesc patima şi moartea lui Cristos până la întoarcerea sa în slavă (cf Lumen Gentium 8).

De aici, invitaţia Sfântului Părinte către toată comunitatea diecezană ca să se angajeze „să crească în iubire şi în devotament apostolic şi misionar”, deoarece „comuniunea bisericească este şi o sarcină încredinţată responsabilităţii fiecăruia:
• „În concret, este vorba de a mărturisi cu viaţa credinţa voastră în Cristos şi totala încredere pe care o puneţi în El. Este vorba şi de a cultiva comuniunea eclezială care este înainte de toate un dar, un har, rod al iubirii libere şi gratuite a lui Dumnezeu, ceva eficient în mod divin, mereu prezent şi activ în istorie, dincolo de orice aparenţă contrară”.

În fine, Benedict al XVI-lea a încredinţat catedrala abia restaurată mijlocirii Fecioarei Mariei, ca să ajute dieceza de Albano „să scrie în acest timp al nostru o altă pagină de sfinţenie zilnică şi populară”.
• Secvenţe muzicale din timpul Liturghiei.
 
Aici serviciul audio: