Invitaţie presantă a lui Benedict al XVI-lea, duminică la antifonul Îngerul Domnului recitat la Castel Gandolfo, adresată liderilor lumii pentru ca - deşi în actualele dificultăţi economice - să realizeze obiectivele Mileniului în favoarea celor mai săraci. Papa explică şi aplică parabola lucrătorilor viei

(RV - 21 septembrie 2008) Poate penultima înainte de revenirea în Vatican. Pentru Benedict al XVI-lea, încă o întâlnire cu pelerinii în curtea interioară a Platului Apostolic din Castel Gandolfo, duminică pentru recitarea rugăciunii „Angelus”. Şi duminica aceasta numeroşi credincioşi, localnici dar cei mai mulţi pelerini din diferite părţi ale lumii s-au reunit în curtea interioară precum şi în piaţa din faţa reşedinţei pontificale, pentru a-i asculta cuvântul de învăţătură şi a se ruga împreună frumosul antifon „Îngerul Domnului”. O rugăciune bogată în conţinut teologic cuprinzând principale mistere ale credinţei creştine: Bunavestire, Naşterea, Patima, Moartea şi Învierea lui Isus contemplate împreună cu Maria, mlădiţa desăvârşită a viei Domnului al cărei rod este Isus, Mântuitorul nostru. Papa a dedicat alocuţiunea duminicală parabolei evanghelice a lucrătorilor viei chemaţi de stăpân la diferite ore din zi să muncească în via sa şi plătind fiecăruia câte un dinar aşa cum se tocmise. E clar că acel dinar este viaţa veşnică şi că însuşi faptul de a fi chemat şi cu atât mai mult a lucra în această vie a Domnului este deja chiar aici pe pământ o inestimabilă recompensă, a subliniat Papa. După recitarea antifonului şi invocarea binecuvântării apostolice, papa Benedict al lansat două apeluri cu referire la ţările lovite recent de cicloane şi la atingerea obiectivelor mileniului asumate de Naţiunile Unite.

Dar să revenim la alocuţiunea lui Benedict al XVI-lea:
• „Dragi fraţi şi surori, poate vă amintiţi că atunci când, în ziua alegerii mele, m-am adresat mulţimii din Piaţa Sfântul Petru, mi-a venit spontan să mă prezint ca un lucrător în via Domnului. Ei bine, în Evanghelia de astăzi (cf Mt 20, 1-16a), Isus povesteşte tocmai parabola stăpânului viei care la diferite ore ale zilei cheamă lucrători să muncească în via sa. Iar seara dă tuturor aceeaşi plată, un dinar, trezind protestul celor de la prima oră.
• Este clar că acel dinar reprezintă viaţa veşnică, dar pe care Dumnezeu îl rezervă tuturor. Mai mult, tocmai aceia care sunt consideraţi „cei din urmă”, dacă îl acceptă, devin „cei dintâi”, în timp ce „primii” pot risca să sfârşească „cei din urmă”. Un prim mesaj al acestei parabole stă în faptul însuşi că stăpânul nu tolerează, pentru a spune astfel, lipsa de ocupaţie, a sta degeaba: vrea ca toţi să fie angajaţi în via sa. Şi în realitate a fi chemaţi este deja cea dintâi recompensă: a putea lucra în via Domnului, a se pune în serviciul său, a colabora la opera sa, constituie prin sine un premiu inestimabil, ce recompensează orice oboseală. Însă înţelege aceasta doar cine iubeşte pe Domnul şi Împărăţia sa; cine în schimb lucrează doar pentru plată nu-şi va da seama niciodată de valoarea acestei inestimabile comori.

Cele care povesteşte parabola - a observat Papa - este Sfântul Matei, apostol şi evanghelist, a cărui sărbătoare liturgică între altele cade chiar astăzi. Îmi place să subliniez că Matei, în prima persoană, a trăit această experienţă (cf Mt 9,9). De fapt el, înainte ca Isus să-l fi chemat, practica meseria de vameş şi de aceea era considerat păcătos public, exclus de la „via Domnului”. Dar totul se schimbă când Isus, trecând pe lângă banca de impozite, îl priveşte şi îi spune: „Urmează-mă”. Matei s-a ridicat şi l-a urmat. Din vameş a devenit imediat ucenic al lui Cristos. Din „cel din urmă” s-a regăsit „primul”, datorită logicii lui Dumnezeu, care - spre norocul nostru! - este diferită de cea a lumii. „Gândurile mele nu sunt gândurile voastre - spune Domnul prin gura profetului Isaia -, căile voastre nu sunt căile mele” (Is 55,8). În continuare papa Benedict a remarcat că chiar şi Sfântul Paul, pentru care celebrăm un special An jubiliar, a trăit bucuria de a se simţi chemat de Domnul să lucreze în via sa. Şi cât de mult a lucrat! Dar, aşa cum el însuşi mărturiseşte, a fost harul lui Dumnezeu care a lucrat cu el, acel har care din persecutor al Bisericii l-a transformat în apostol al neamurilor. L-a cucerit atât de mult încât îl face să spună: „Pentru mine a trăi este Cristos, iar a muri este un câştig”. Însă imediat adaugă:”Dar dacă a trăi în trup îmi este de folos pentru lucrare, nu ştiu într-adevăr ce să aleg” (Fil 1,21-22). Paul a înţeles bine că a lucra pentru Domnul este deja pe acest pământ o recompensă.

Ca de obicei Sfântul Părinte a încheiat cu un gând la Maica Domnului. „Fecioara Maria, - a spus - pe care cu o săptămână în urmă am avut bucuria să o venerez la Lourdes, este mlădiţa perfectă a viei Domnului. Din ea a răsărit rodul binecuvântat al iubirii divine: Isus, Mântuitorul nostru. Să ne ajute Ea să răspundem mereu şi cu bucurie la chemarea Domnului, şi să găsim fericirea noastră în a putea obosi pentru Împărăţia cerurilor.

După recitarea rugăciunii „Îngerul Domnului” şi înainte de saluturile în diferite limbi, papa Benedict al XVI-lea a lansat două apeluri de actualitate.
A amintit că „în săptămânile trecute ţările caraibe - în special Haiti, Cuba, Republica Dominicană - şi sudul Statelor Unite ale Americii - în special Texasul - au fost dur lovite de cicloane. Papa a asigurat din nou tuturor acelor dragi populaţii amintirea sa specială în rugăciune. În afară de aceasta a spus:
• ”Urez ca să ajungă cu promptitudine ajutoarele în zonele mai grav afectate. Binevoiască Domnul ca, cel puţin în aceste circumstanţe, solidaritate şi frăţietate să prevaleze asupra oricărei ale raţiuni”.

Apoi Papa s-a referit la faptul că „joia viitoare, 25 septembrie, se va ţine la New York, în cadrul celei de-a 63-a sesiuni a Adunării Generale a ONU, o întâlnire la nivel înalt pentru a verifica îndeplinirea obiectivelor stabilite în Declaraţia Mileniului, la 8 septembrie 2000.”. La această importantă reuniune, se vor afla împreună liderii tuturor ţărilor lumii. Către ei apelul papei Benedict:
• „Aş vrea să reînnoiesc invitaţia ca să se ia şi să se aplice cu curaj măsurile necesare pentru eradicarea sărăciei extreme, foametea, ignoranţa şi flagelul pandemiilor care lovesc mai ales pe cei mai vulnerabili. O atare angajare, deşi cerând în aceste momente de dificultăţi economice mondiale speciale sacrificii, nu va lipsi să producă importante beneficii fie pentru dezvoltarea naţiunilor care au nevoie de ajutor din extern fie pentru pacea şi bunăstarea întregii planete”.

În finalul saluturilor în diferite limbi, Papa a menţionat faptul că duminică era Ziua dedicată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii maladiei Alzheimer. Sfântul Părinte a exprimat apropierea sa spirituală persoanelor afectate de această boală şi rudelor lor.
Ca de obicei, a încheiat invocând pentru toţi cei prezenţi la întâlnirea duminicală binecuvântarea sa apostolică pe care o extinde la toţi ascultătorii noştri dispuşi să o primească în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio: