"Nu mai privi la rănile tale, priveşte la rănile Domnului, lasă-te cuprins de iubirea
lui": Benedict al XVI-lea la Procesiunea Euharistică, sâmbătă seară la Lourdes
RV 15 sep 2008. "Nu mai privi la rănile tale, lasă-te cuprins de
iubirea Domnului": este îndemnul care reflectă pe scurt predica
Sfântului Părinte, duminică seară la Lourdes, la încheierea procesiunii euharistice
după întâlnirea cu episcopatul francez. Adresându-se pelerinilor şi credincioşilor,
Benedict al XVI-lea s-a referit la Ostia Sfântă, "sacramentul
viu şi eficace al prezenţei în Biserică a Celui care este Mântuitorul oamenilor".
"Fie că putem merge sau că suntem ţintuiţi într-un pat de suferinţă – a fost rugăciunea
Papei – Doamne, cuprinde-ne în iubirea ta. Fecioară Preasfântă, ajută-ne să contemplăm,
ajută-ne să adorăm, ajută-ne să iubim, să-l iubim mai mult pe Cel care ne-a iubit
atât de mult, ca să trăim pentru totdeauna împreună cu El".
În cetatea mariană
de la Lourdes, unde mulţime de persoane provenind din întreaga lume l-a primit pe
Benedict al XVI-lea, cuvintele sale au făcut să se întrevadă îmbrăţişarea Ierusalimului
ceresc, cu "cetele de sfinţi care nu contenesc să mijlocească pentru noi". •
"O mulţime imensă de mărturisitori este invizibil prezentă alături de
noi, aproape de această Grotă binecuvântată şi de această
biserică voită de Fecioara Maria".
Sfântul
Părinte a adăugat că noi "nu-i vedem, dar îi putem auzi spunând fiecăruia dintre noi
'Vino, lasă-te atras de Învăţător!" • "Lasă-te cuprins de El!
Nu mai privi la rănile tale, uită-te la rănile lui. Nu privi la ceea
ce încă te separă de El şi de ceilalţi. Priveşte infinita distanţă pe
care El a şters-o când a luat asupra sa un trup ca al tău, când a urcat pe Crucea
pregătită de oameni şi când s-a lăsat trimis la moarte ca să-ţi arate iubirea sa.
În rănile lui, el te primeşte. În rănile lui, el te ascunde. Nu-ţi refuza iubirea
sa!".
Cei care s-au lăsat cuprinşi de iubirea sa – a continuat Papa
– erau păcătoşi, şi ei ştiau aceasta, dar au acceptat să nu se uite la rănile lor,
să nu mai vadă de acum înainte decât rănile Domnului lor, pentru a descoperi în ele
gloria Crucii, biruinţa vieţii asupra morţii. În Euharistie, a subliniat apoi Sf.
Părinte, Isus Cristos este "o prezenţă reală, prezenţă care depăşeşte sărmanele noastre
buze, inimile noastre sărace, gândurile noastre sărmane". "Când contemplăm Ostia Sfântă,
contemplăm ceea ce vom contempla în veşnicie". "Unii dintre noi – a adăugat – nu pot
şi încă nu pot să-l primească în acest Sacrament"... • "...Dar
îl pot contempla cu credinţă şi iubire, îşi pot
exprima dorinţa lor de a fi uniţi în sfârşit cu El. Este o dorinţă de
o mare valoare înaintea lui Dumnezeu: ei aşteaptă cu o mai mare ardoare
întoarcerea lui, îl aşteaptă pe Isus Cristos care trebuie să vină".
Ostia Sfântă, a încheiat Benedict al XVI-lea, "ne spune incredibila
umilire a Celui care s-a făcut sărac pentru a ne îmbogăţi cu El, a Celui care a acceptat
să piardă toate ca să ne dobândească pentru Tatăl său".