Omagiul lui Benedict al XVI-lea, sosit vineri la Paris, adus impunătorului patrimoniu de cultură şi credinţă al Franţei. Discursul Papei la întâlnirea cu preşedintele şi autorităţile Republicii Franceze.

RV 12 sep 2008. "Papa nu poate uita tot ceea ce Franţa a dat Bisericii în decursul a douăzeci de secole!": a afirmat Benedict al XVI-lea în primul său discurs la întâlnirea, vineri la Paris, cu preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy şi autorităţile Republicii. Într-o succintă expunere polivalentă, Sfântul Părinte a atins temele centrale ale călătoriei sale apostolice în Franţa, a X-a la nivel internaţional.

"Motivul principal al călătoriei mele este celebrarea a 150 de ani ai apariţiilor Fecioarei Maria la Lourdes. Doresc să mă unesc la mulţimea nenumărată a pelerinilor din lumea întreagă care în acest an se îndreaptă spre sanctuarul marian, însufleţiţi de credinţă şi iubire". "Pelerinajul meu la Lourdes, a continuat Sf. Părinte, trebuia să includă un popas la Paris" unde "am întreţesut bune prietenii umane şi intelectuale". Papa a voit astfel, sunt cuvintele sale, "să aducă un omagiu la impunătorul patrimoniu de cultură şi credinţă care a plăsmuit Ţara într-o manieră splendidă în timpul veacurilor şi care a oferit lumii mari figuri de servitori ai Naţiunii şi ai Bisericii, a căror învăţătură şi exemplu au depăşit, evident, limitele geografice şi naţionale pentru a marca devenirea lumii".

Referindu-se apoi la vizita preşedintelui Sarkozy la Roma, în urmă cu opt luni, Pontiful a subliniat cum acesta a afirmat că "rădăcinile Franţei, ca şi cele ale Europei, sunt creştine". "Este îndeajuns mărturia istoriei în acest sens", a observat Benedict al XVI-lea, care a reparcurs succint etapele Evangheliei pe teritoriul Galiei, mai întâi, şi al Franţei, mai apoi, începând cu Sfântul Irineu, episcop al Lionului, pînă la bisericile recente din inima oraşului ori solitudinea câmpiei.

Numeroase persoane, inclusiv în Franţa, a reluat Sf. Părinte, au reflectat la raporturile dintre Biserică şi Stat. La problema relaţiilor dintre sfera politică şi sfera religioasă, Cristos a oferit deja criteriul de fond când a afirmat "Daţi-i cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu, ce este al lui Dumnezeu" (Marcu 12, 17). "Biserica în Franţa se bucură în prezent de un regim de libertate. Neîncrederea trecutului s-a transformat încet încet într-un dialog senin şi pozitiv, care se consolidează tot mai mult. Un nou instrument de dialog există din 2002 şi eu, a afirmat Sf. Părinte, am mare încredere în munca sa pentru că există o voinţă bună reciprocă. Ştim că rămân deschise pe mai departe anumite teritorii de dialog care ar trebui să le străbatem şi să le bonificăm încet încet cu determinare şi răbdare". Papa a amintit apoi expresia "laicitate pozitivă" pe care a folosit-o preşedintele francez pentru a califica această înţelegere mai largă. "În acest moment istoric, a afirmat Sf. Părinte, în care culturile se întâlnesc tot mai mult, sunt ferm convins că a devenit necesară o nouă reflecţie despre adevărata semnificaţie şi importanţă a laicităţii. Este fundamental, de fapt, ca pe de o parte, să se insiste pe distincţia dintre domeniul politic şi cel religios cu scopul de a tutela atât libertatea religioasă a cetăţenilor cât şi responsabilitatea Statului faţă de ei şi, pe de alta, a lua la cunoştinţă tot mai mult funcţia de neînlocuit a religiei la formarea conştiinţelor şi contribuţia pe care aceasta o poate aduce, împreună cu alte instanţe, la crearea unui consens etic de fond în societate".

Benedict al XVI-lea a afirmat că Papa este martorul unui Dumnezeu care iubeşte şi mântuieşte, drept care, la rândul său, este "un semănător de caritate şi speranţă". "Orice societate umană are nevoie de speranţă şi această necesitate este şi mai puternică în lumea de azi, care oferă puţine aspiraţii spirituale şi puţine certitudini materiale. Tinerii sunt preocuparea mea cea mai mare", a afirmat Bendict al XVI-lea. "Unii dintre ei se străduiesc să găsească o orientare care să li se potrivească sau suferă pentru pierderea reperelor în viaţa lor familială. Alţii, apoi, experimentează limitele unui comunitarism religios îngrăditor. Puşi uneori pe margine şi adesea abandonaţi, ei sunt fragili şi trebuie să înfrunte singuri o realitate care-i depăşeşte. Este, aşadar, necesar să li se ofere un cadru educativ solid şi să fie încurajaţi în a-i respecta şi ajuta pe ceilalţi, astfel încât să ajungă cu seninătate la vârsta matură. Biserica, în acest domeniu, poate aduce contribuţia ei specifică".

"Şi situaţia socială a lumii occidentale, marcată din nefericire de o creştere tacită a distanţei dintre bogaţi şi săraci, mă îngrijorează", a reluat Sfântul Părinte. "Sunt sigur că este posibilă găsirea de soluţii juste care mergând dincolo de necesarul ajutor imediat, să ajungă la inima problemelor cu intenţia de a proteja pe cei slabi şi a promova demnitatea lor. Prin intermediul numeroaselor ei instituţii şi iniţiative, Biserica, precum şi numeroasele asociaţii din Ţară, caută adesea să se ocupe de necesităţile imediate, dar este Statul cel care trebuie să legifereze pentru eradicarea injustiţiilor".

"Într-un cadru mai amplu, a continuat Succesorul lui Petru, îmi dă de gândit şi starea planetei noastre. Cum mare generozitate, Dumnezeu ne-a încredinţat nouă lumea pe care El a creat-o. Este urgent să învăţăm a o respecta şi ocroti mai bine. Mi se pare că a sosit momentul de a face propuneri mai constructive pentru a garanta bunăstarea generaţiilor viitoare".

Referindu-se apoi la preşedinţia franceză a Uniunii Europene, Suveranul Pontif a subliniat că exerciţiul acesteia constituie pentru Franţa o nouă ocazie de a da mărturie în favoarea ataşamentului ei, potrivit unei nobile tradiţii, faţă de drepturile omului şi promovarea lor pentru binele individului şi al societăţii. "Când cetăţeanul european, a afirmat Benedict al XVI-lea, va vedea şi va simţi personal că drepturile inalienabile ale persoanei umane, de la concepere pînă la moartea naturală, ca şi cele relative la educaţia liberă, la viaţa familială, la muncă, fără a uita, natural, drepturile religioase, când aşadar cetăţeanul european îşi va da seama că aceste drepturi, care constituie un tot indisolubil, sunt promovate şi respectate, atunci va înţelege pe deplin măreţia edificiului Uniunii şi-i va deveni un artizan activ (...). Istoric sensibilă la reconcilierea între popoare, Franţa este chemată să ajute Europa la construirea păcii în interiorul graniţelor ei şi în lumea întreagă. Este important, în acest sens, a promova o unitate care nu poate şi nu trebuie să devină uniformitate, dar care să fie capabilă să garanteze respectarea diferenţelor naţionale şi a diverselor tradiţii culturale, care constituie o bogăţie în simfonia europeană, ţinând cont, pe de altă parte, că "însăşi identitatea naţională nu se realizează decât în deschiderea faţă de celelalte popoare şi prin solidaritatea faţă de ele" (Exhortaţia Apostolică Ecclesia in Europa, nr. 112)".

"Vă asigur, a încheiat Sfântul Părinte discursul său aplaudat îndelung, că nu voi pregeta să mă rog pentru frumoasa voastră Naţiune, pentru ca Dumnezeu să-i dăruiească pace şi prosperitate, libertate şi unitate, egalitate şi fraternitate. Încredinţez aceste urări mijlocirii materne a Fecioarei Maria, patroana principală a Franţei. Dumnezeu să binecuvânteze Franţa şi pe toţi Francezii".