Sanctuarele mariane, locuri privilegiate de întâlnire între credincioşi creştini de diferite confesiuni religioase: arhiepiscopul Agostino Marchetto, la conferinţa despre sanctuarele europene, de la Saragosa

(RV – 10 septembrie 2008) Locuri ce păstrează memoria unor evenimente religioase extraordinare, destinaţii de pelerinaje unde se întâlnesc creştini, evrei, musulmani; spaţii privilegiate… . Acestea sunt sanctuarele mariane, ce primesc zilnic mii de pelerini din întreaga lume, după cum a subliniat secretarul Consiliului Pontifical pentru Migranţi şi Itineranţi, arhiepiscopul Agostino Marchetto, aflat miercuri la Saragosa, în Spania. Prelatul a intervenit în cadrul Conferinţei asupra reţelei europene a sanctuarelor mariane. Monseniorul Marchetto a vorbit despre legătura care există între sanctuarele mariane şi pontifi, amintind ultimele călătorii ale papei Benedict al XVI-lea.

În Germania sunt circa 680 de sanctuare, în Italia şi în Spania peste 2 mii, iar cele spre care se îndreaptă numărul cel mai mare de pelerini fiind sanctuarele mariane din Mexic (Guadalupe); din India (Vailankanni); din Franţa (Lourdes), din Portugalia (Fatima), Italia (Loreto şi Pompei). Sunt locuri „a căror misiune este aceea de a o propune pe Sfânta Fecioară Maria ca model de urmat”, a explicat secretarul Consiliului Pontifical pentru Migranţi şi Itineranţi. Maica Domnului , a adăugat prelatul, „este calea pentru a ajunge la Cristos, Domnul şi izvorul mântuirii”.

„Destinaţii de pelerinaj încă din primele secole ale creştinismului”, a spus în continuare, „sanctuarele mariane sunt locuri deosebit de semnificative pentru credinţa acelora care vor să cunoască şi să descopere izvoarele acesteia şi care doresc să meargă pe urmele apostolilor”.

„Aceste locuri”, a mai spus, „pot favoriza convieţuirea pacifică dintre oameni de diferite confesiuni religioase, aşa cum se întâmplă în unele naţiuni unde „pelerinii au avut un important rol de uniune între credincioşii catolici şi ortodocşi, dar şi între membrii comunităţilor evreieşti şi musulmane”. „Astfel”, a evidenţiat, „sanctuarele mariane oferă ocazii de dialog şi de confruntare senină, de întâlnire între credincioşi reconciliaţi în pace”.

Îndatorirea Consiliului Pontifical pentru Pastorala Migranţilor şi Itineranţilor – a continuat prelatul – este de a promova asistenţa pelerinilor, „monitorizând diferitele tradiţii” şi „examinând noile iniţiative”, pentru că o călătorie spirituală este o experienţă care trebuie să contribuie la formarea morală şi religioasă”. De aceea, sunt necesare întâlniri dintre rectorii seminarelor şi responsabilii de pelerinaje.
„Sanctuarele mariane sunt totodată locuri în care o cateheză adecvată se poate traduce într-o autentică evanghelizare, cu purificarea pietăţii populare şi a spontaneităţii”, a mai spus monseniorul Marchetto.
„Pelerinajele”, a conclus „se fac pentru convertirea inimii, pentru a cere iertare, pentru a se elibera de greşeală, pentru a primi haruri, pentru a fi recunoscători şi de aceea este importantă atenţia faţă de primirea pelerinilor şi mai alea faţă de celebrările liturgice, pentru a permite pelerinilor o participare activă şi o trăire spirituală şi profundă a pelerinajului care să le permită credincioşilor o transformare a vieţii şi o creştere în sfinţenie”.