Forma desăvârşită a vieţii creştine, un a sta cu Isus, un a fi în El într-o comuniune ce depăşeşte pragul separării dintre viaţa de aici şi cea de dincolo: Benedict al XVI-lea la funeraliile cardinalului Innocenti

(RV - 10 septembrie 2008) S-au desfăşurat miercuri dimineaţă la altarul catedrei din bazilica Sfântul Petru funeraliile cardinalului Antonio Innocenti, prefect emerit al Congregaţiei pentru Cler decedat sâmbătă 6 septembrie la vârsta de 93 de ani.
Liturghia înmormântării a fost prezidată de cardinalul Angelo Sodano, decanul Colegiului. Înainte de audienţa generală din aula Paul al VI-lea, Benedict al XVI-lea, venind de la Castel Gandolfo, s-a dus în bazilica vaticană unde a propus o reflecţie adecvată circumstanţei şi a condus ritul „Ultima Commendatio” - Ultima recomandare şi „Valedictio” - Ultimul rămas bun.

„O viaţă lungă consumată în slujirea Domnului”: cu aceste cuvinte de gratitudine Benedict al XVI-lea a adus omagiu cardinalului Innocenti al cărui motou episcopal „Lucem spero fide”, a fost amintit de pontif în cadrul omiliei. „Cuvinte pe care, aşa cum destăinuia persoanelor apropiate lui, le-a purtat mereu în inimă după ce, ca adolescent, primise darul chemării la Preoţie”. De atunci, o viaţă bogată în experienţe pastorale, din localitatea natală Poppi în Toscana, devenit preot în 1938, ajunge la Roma pentru studii teologice şi de drept, revenind apoi în dieceza de Fiesole în anii celui de-al doilea război mondial:
• „În acea dramatică perioadă, s-a distins prin abnegaţie şi generozitate în a ajuta lumea şi salva pe cei care erau destinaţi deportării. De aceea a fost şi arestat şi condamnat la împuşcare, dar când se afla deja în faţa plutonului de execuţie ordinul a fost revocat”.

După terminarea conflictului, o lungă carieră diplomatică în serviciul Sfântului Scaun.
• „A avut posibilitatea să cunoască diferite ţări în Africa, în Europa şi în Orientul apropiat, fără să uite vreodată profunda şi genuina sa inspiraţie preoţească, cheltuindu-şi energiile în favoarea fraţilor, inspirând curaj şi alimentând în toţi credinţa şi speranţa creştină”.

În anii ’50 la Leopoldville, apoi în Elveţia, în Olanda, în Egipt, şi în continuare la Bruxelles, la Strasbourg la Paris; în 1967 nunţiu apostolic în Paraguay, în 1968 consacrarea episcopală; rechemat la Roma devine în 1973 secretar al Congregaţiei pentru Sacramente şi Cultul divin; numit nunţiu în Spania în 1980, a fost creat cardinal în 1985. „Cu un nou şi mai înalt titlu - a subliniat Sfântul Părinte - continuă „apreciata sa colaborare pentru Supremul Pontif”, ca prefect al Congregaţiei pentru Cler, preşedinte al Comisiei Pontificale pentru conservarea patrimoniului artistic şi istoric al Bisericii şi al Comisiei Pontificale „Ecclesia Dei”. „Credinţă şi speranţă de viaţă strâns împletite” în mărturia cardinalului Antonio Innocenti, aşa cum apostolul Paul - a observat papa Benedict - întruchipa „forma desăvârşită a existenţei creştine”.
• „Ea este un a sta cu Isus, un a fi în El până la punctul că această comuniune depăşeşte pragul de separare dintre viaţa pământească şi cea de dincolo, încât moartea însăşi a trupului nu mai este o pierdere dar un câştig”.
 
Aici serviciul audio: