Intenţia de rugăciune a Sfântului Părinte pentru luna septembrie; Benedict al XVI-lea
îi îndeamnă pe credincioşi să se roage pentru ca familia să devină „o mică comunitate
evanghelizatoare”
(RV – 4 septembrie 2008) „Pentru ca orice familie creştină, fidelă sacramentului căsătoriei,
să cultive valorile iubirii şi ale comuniunii şi să fie o mică comunitate evanghelizatoare,
deschisă şi sensibilă la nevoile materiale şi spirituale ale fraţilor”. Aceasta
este intenţia de rugăciune a lui Benedict al XVI-lea pentru luna septembrie. Papa
reafirmă aşadar importanţa fundamentală a familiei pentru dezvoltarea integrală a
omului şi pentru binele societăţii. Dar, ce înseamnă azi „familie evanghelizatoare”?
Iată reflecţia preşedintelui mişcării „Familii Noi” a Focolarinilor:
• „Când
o familie face efortul de a pune în practică – în viaţa de zi cu zi – ceea ce a spus
Isus, atunci ia naştere o realitate nouă. Nu mai avem un soţ, o soţie, copii, ci o
prezenţă a lui Isus, căci el însuşi a spus: „Unde doi sau trei se adună în numele
meu, eu sunt în mijlocul lor”.
A fi comunitate evanghelizatoare” nu este uşor
… • „Sigur. Şi mai ales în zilele noastre vedem cât este de dificil, într-o societate
în care relativismul şi consumismul condiţionează totul, în defavoarea valorilor autentice.
Tocmai de aceea este foarte important acest dar pe care ni-l face Sfântul Părinte,
al intenţiei de rugăciune; este un mare dar pentru familii. De ce? Pentru că pune
în lumină şi subliniază un fapt: dacă familia trăieşte planul lui Dumnezeu, care a
creat-o, aceasta dezvoltă în sine o forţă evanghelizatoare ce creştinism, ca prezenţă
a lui Dumnezeu, nu doar ca religie trăită”.
La cea de-a V-a întâlnire mondială
a familiilor, din 2006, de la Valencia, Papa a subliniat că experienţa de a fi primiţi
şi iubiţi de Dumnezeu şi de părinţii noştri este temelia solidă care favorizează mereu
creşterea şi dezvoltarea autentică a omului. Cum poate fi favorizat rolul fundamental
al familiei pentru omul din zilele noastre? • „Pentru omul de azi, este importantă
redescoperirea pactului care constituie familia. Este un legământ de iubire dintre
un tată şi o mamă, un legământ de iubire care este consacrat şi de un sacrament. Acolo
unde există o familie care trăieşte spiritul creştin, acolo este comuniune de viaţă,
de experienţă, dar şi o comuniune sufletească, căci în familie se văd defectele, greşelile
unuia, ale altuia, însă dificultăţile se rezolvă cu blândeţe, cu simplitate. Iată,
aşadar, că familia poate interveni şi-şi poate susţine punctul de vedere în dezbaterile
privind cercetarea, în proiectele sociale. Familia creştină, această prezenţă extraordinară
ce ne este dată prin harul credinţei, reprezintă ceea ce poate da sens cu adevărat
întregii comunităţi”.